RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. – Din it. rastello, germ. Rastel.

RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. [Pl. și: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.

RASTÉL, rastele, s. n. Suport făcut din bare paralele de lemn sau de metal pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vînătoare. CĂLINESCU, E. O. I 111.

!rastél (suport) s. n., pl. rastéle

rastél s. n., pl. rastéle /rastéluri

RASTÉL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl. -le, -luri. / < it. rastello, germ. Rastel cf. lat. rastellum].

RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel)

rastél (rastéluri), s. n. – Suport, întăritură. – Var. răstel. It. rastello, cf. sp. rastel (Scriban). Nu este posibilă der. direct din lat. rastĕllus (Philippide, Principii, 490, cf. Densusianu, Filologie, 448.

RASTÉL ~uri n. Suport compartimentat de care se reazemă anumite obiecte (arme, schiuri, biciclete etc.). [Pl. și rastele] /<it. rastello, germ. Rastel

*rastél n., pl. e (it. rastello, rastrello și rastrelliera, id.). Rezemătoare de puștĭ, carabine și lăncĭ în cazarmă.