RASOLÍ, rasolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face un lucru de mântuială, a lucra superficial. – Din [a da] rasol.

RASOLÍ, rasolesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face un lucru de mântuială, a lucra superficial. – Din [a da] rasol.

RASOLÍ, rasolesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A face un lucru de mîntuială, a lucra superficial; a da rasol.

rasolí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rasolésc, imperf. 3 sg. rasoleá; conj. prez. 3 să rasoleáscă

rasolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rasolésc, imperf. 3 sg. rasoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. rasoleáscă

RASOLÍ vb. (reg.) a sucăli. (A ~ treaba.)

A RASOLÍ ~ésc tranz. pop. (acțiuni, lucruri etc.) A face în mod neglijent; a cârpăci. /Din rasol

rasolì v. 1. a tencui gros; 2. fig. a lucra prost, a face ceva cu zor.

rasolésc v. tr. (d. rasol). Termin un lucru răpede și prost. Scurg de banĭ saŭ de avere, ĭaŭ toțĭ baniĭ la joc, decavez: l-a rasolit la cărțĭ. – În est rosolesc (din răsolesc).

*RASOLI vb. (reg.) a sucăli. (A ~ treaba.)

rasoli, rasolesc v. t. a face un lucru de mântuială, a lucra superficial