Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru rascot─â

RÁSCOTE s. f. pl. Grămadă de lemne, vreascuri, crengi (aduse de apă). [Vizuina] era înconjurată de bușteni și de rascote. ISPIRESCU, L. 129.
R├üSCOTE s. f. Gr─âmad─â de lemne, vreascuri, crengi (aduse de ap─â). ÔÇô Din rasc (var. lui vreasc) + suf. -ot.[1]
RÁSCOTĂ s. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.
rascote f. pl. crăci uscate: vizunia era înconjurată de bușteni și de rascote ISP. [Cf. vreasc].
r├íscote ╚Öi r├íncote f. pl. (var. din vreascur─ş. Cp. ╚Öi cu troscot). Vest. Vreascur─ş. ÔÇô ╚śi harcot─â f. col. (Suc.).
vreasc ╚Öi (vech─ş) hreasc (ea dift.) n., pl. ur─ş (vsl. hvrast┼ş, hrastu, vreasc, hvrasti─şe, vreascur─ş; bg. hrast, cop─âcel, fraste, vreascur─ş; s├«rb. [h]rast, stejar. E rud─â cu it. foresta, p─âdure. V. vrasc─â, h├«r╚Öag). Pl. Ramur─ş uscate, g─âteje de aprins focu. ÔÇô ╚śi r├íscote (pl.) ├«n vest, ╚Öi [v]rascur─ş ├«n Trans., ╚Öi hre╚Öt[─ş]ur─ş ├«n nord. Pe alocur─ş ╚Öi hreast.
rascot─â s. v. G─éTEJ. SURCEA. SURCIC─é. USC─éTUR─é. VREASC.

Rascot─â dex online | sinonim

Rascot─â definitie

Intrare: rascot─â
rascot─â