rascotă definitie

7 definiții pentru rascotă

RÁSCOTE s. f. pl. Grămadă de lemne, vreascuri, crengi (aduse de apă). [Vizuina] era înconjurată de bușteni și de rascote. ISPIRESCU, L. 129.
RÁSCOTE s. f. Grămadă de lemne, vreascuri, crengi (aduse de apă). – Din rasc (var. lui vreasc) + suf. -ot.[1]
RÁSCOTĂ s. v. gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc.
rascote f. pl. crăci uscate: vizunia era înconjurată de bușteni și de rascote ISP. [Cf. vreasc].
ráscote și ráncote f. pl. (var. din vreascurĭ. Cp. și cu troscot). Vest. Vreascurĭ. – Și harcotă f. col. (Suc.).
vreasc și (vechĭ) hreasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. hvrastŭ, hrastu, vreasc, hvrastiĭe, vreascurĭ; bg. hrast, copăcel, fraste, vreascurĭ; sîrb. [h]rast, stejar. E rudă cu it. foresta, pădure. V. vrască, hîrșag). Pl. Ramurĭ uscate, găteje de aprins focu. – Și ráscote (pl.) în vest, și [v]rascurĭ în Trans., și hreșt[ĭ]urĭ în nord. Pe alocurĭ și hreast.
rascotă s. v. GĂTEJ. SURCEA. SURCICĂ. USCĂTURĂ. VREASC.

rascotă dex

Intrare: rascotă
rascotă