Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

54 defini╚Ťii pentru rasa

RAS2, -─é, ra╚Öi, -se, adj. 1. (Despre barb─â, must─â╚Ťi, p─âr) T─âiat de la r─âd─âcin─â. ÔÖŽ (Despre persoane) Care nu poart─â barb─â (╚Öi must─â╚Ťi); care este b─ârbierit; care are p─ârul t─âiat p├ón─â la piele. ÔŚŐ Expr. (Fam.) C-o fi tuns─â, c-o fi ras─â = ├«n sf├ór╚Öit, dup─â mult─â vorb─â. 2. Cur─â╚Ťat de stratul exterior prin frecare pe o r─âz─âtoare. 3. ├Äntins, drept. ÔÖŽ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafa╚Ť─â, ating├ónd aproape o suprafa╚Ť─â; tangen╚Ťial. Zboar─â ras cu p─âm├óntul. 4. Plin p├ón─â la marginea de sus, foarte plin. ÔÇô V. rade.
R├üS─é2, rase, s. f. Hain─â de postav, larg─â ╚Öi lung─â p├ón─â la c─âlc├óie, pe care o poart─â preo╚Ťii, c─âlug─ârii ╚Öi c─âlug─âri╚Ťele pe deasupra ├«mbr─âc─âmintei. ÔÇô Din sl. rasa.
R├üS─é1, rase, s. f. 1. Grup de indivizi apar╚Ťin├ónd aceleia╚Öi specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte variet─â╚Ťi din aceea╚Öi specie prin anumite caractere specifice. ÔŚŐ Loc. adj. De ras─â = de soi, bun; select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de popula╚Ťii, caracterizate prin culoarea p─ârului, a pielii ╚Öi prin alte particularit─â╚Ťi exterioare. ÔÇô Din fr. race, germ. Rasse.
RAS2, -─é, ra╚Öi, -se, adj. 1. (Despre barb─â, must─â╚Ťi, p─âr) T─âiat de la r─âd─âcin─â. ÔÖŽ (Despre persoane) Care nu poart─â barb─â (╚Öi must─â╚Ťi); care este b─ârbierit; care are p─ârul t─âiat p├ón─â la piele. ÔŚŐ Expr. (Fam.) C-o fi tuns─â, c-o fi ras─â = ├«n sf├ór╚Öit, dup─â mult─â vorb─â. 2. Cur─â╚Ťat de stratul exterior prin frecare pe o r─âz─âtoare. 3. ├Äntins, drept. ÔÖŽ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafa╚Ť─â, ating├ónd aproape o suprafa╚Ť─â; tangen╚Ťial. Zboar─â ras cu p─âm├óntul. 4. Plin p├ón─â la marginea de sus, foarte plin. ÔÇô V. rade.
R├üS─é2, rase, s. f. Hain─â de postav, larg─â ╚Öi lung─â p├ón─â la c─âlc├óie, pe care o poart─â preo╚Ťii, c─âlug─ârii ╚Öi c─âlug─âri╚Ťele pe deasupra ├«mbr─âc─âmintei. ÔÇô Din sl. rasa.
R├üS─é1, rase, s. f. 1. Grup de indivizi apar╚Ťin├ónd aceleia╚Öi specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte variet─â╚Ťi din aceea╚Öi specie prin anumite caractere specifice. ÔŚŐ De ras─â = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de popula╚Ťii, caracterizate prin culoarea p─ârului, a pielii ╚Öi prin alte particularit─â╚Ťi exterioare. ÔÇô Din fr. race, germ. Rasse.
RAS2, -─é, ra╚Öi, -se, adj. 1. (Despre barb─â, must─â╚Ťi, p─âr) T─âiat p├«n─â la piele. ÔÖŽ (Despre oameni, p. ext. despre capul, fa╚Ťa lor) Care nu poart─â barb─â (╚Öi must─â╚Ťi); care este b─ârbierit; (urmat de determin─âri) care are p─ârul t─âiat p├«n─â la piele. B─âtu ├«n palme ╚Öi unul din servii ra╚Öi pe cap ├«ntinse un covor pe iarb─â. SADOVEANU, O. VII 70. Vine l├«ng─â mine, cu figura lui lung─â ╚Öi ras─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. Veni ╚Öi unul dintre ofi╚Ťerii de punte. Spilcuit, ras proasp─ât ╚Öi pudrat. BART, S. M. 98. ÔŚŐ Expr. (Familiar) C-o fi tuns─â, c-o fi ras─â = ba c─â-i una, ba c─â-i alta, c─â e laie, c─â-i b─âlaie; ├«n sf├«r╚Öit, dup─â mult─â vorb─â. Tura-vura, c-o fi tuns─â, c-o fi ras─â, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil. CARAGIALE, O. I 91. ÔÖŽ Fig. (Despre c├«mp) Cu iarba sau holdele t─âiate; cosit, secerat. Iat─â vin cosa╚Öii veseli... Sub a lor coas─â, C├«mpul ras r─âm├«ne verde, ca o ap─â luminoas─â. ALECSANDRI, P. III 68. 2. (Despre legume, fructe) Cur─â╚Ťat de stratul exterior prin frecarea pe o r─âz─âtoare. L─âm├«ie ras─â. ÔÖŽ F─âr├«mi╚Ťat prin frecarea pe r─âz─âtoare, p├«n─â se transform─â ├«n pulbere sau ├«n buc─â╚Ťele mici, utile. ╚śocolat─â ras─â. Ôľş Dintr-o ridiche patru feluri de m├«ncare se fac: ras─â ╚Öi neras─â, cute ╚Öi felii. PANN, la CADE. 3. (Despre terenuri) Neted, ╚Öes. Prive╚Öte! S-a dus monotonia c├«mpului ras. De-aici ├«ncolo... alt─â vedere ╚Ťi se deschide. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 32. ÔÖŽ (Adverbial) Ating├«nd u╚Öor o suprafa╚Ť─â. Prepeli╚Ťa zboar─â ras cu p─âm├«ntul. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, la CADE. 4. (Despre recipiente, adesea ├«n corela╚Ťie cu plin) Plin p├«n─â la marginea de sus, foarte plin. Paparud─â-rud─â Vino de m─â ud─â... Cu g─âleata plin─â, Ploile s─â vin─â, Cu g─âleata ras─â, Ploile s─â vars─â. ╚śEZ. I 155. ╚ś─âde Stanciu-n cap de mas─â, Cu vedri╚Ťa plin─â ras─â. SEVASTOS, C. 299.
R├üS─é2, rase, s. f. Hain─â de postav, larg─â ╚Öi lung─â p├«n─â la c─âlc├«ie, pe care o poart─â c─âlug─ârii ╚Öi c─âlug─âri╚Ťele pe deasupra ├«mbr─âc─âmintei. [C─âlug─ârul] m─â privi smerit ╚Öi sfios, str├«ng├«ndu-╚Öi ├«ngrijit, cu degete aspre... rasa la piept. HOGA╚ś, M. N. 112. Diaconul... ├«mbr─âcat ├«ntr-o ras─â de satin... ie╚Öi din cas─â. CONTEMPORANUL, III 653. [L─âpu╚Öneanul] se v─âzu coperit cu o ras─â. NEGRUZZI, S. I 160.
R├üS─é1, rase, s. f. 1. Varietate de animale care se deosebe╚Öte de alte variet─â╚Ťi din aceea╚Öi specie prin anumite caractere (adesea ob╚Ťinute prin eforturile omului, cu scopul de a se ajunge la noi tipuri, care s─â aduc─â mai mult folos). Cre╚Öterea porcinelor se va orienta ├«n direc╚Ťia m─âririi efectivelor din rasele pentru gr─âsime ╚Öi din rasele mixte (carne ╚Öi gr─âsime). SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2859. ÔŚŐ Loc. adj. De ras─â = de soi bun. (Ironic) Veronescu f─âcea parte dintre acei lupt─âtori de ras─â care s├«nt ve╚Önic ├«n tab─âra guvernului. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 6. ÔŚŐ Ras─â fiziologic─â = varietate a unei specii de microorganisme patogene care se deosebe╚Öte de alte variet─â╚Ťi prin caracterele ei fiziologice (├«n special prin specia plantei pe care o atac─â). Desigur c─â cunoa╚Öterea raselor fiziologice dintr-o regiune este necesar─â selec╚Ťionatorului ├«n c─âutarea de soiuri de gr├«u rezistente la rugin─â. S─éVULESCU, M. U. I 169. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de oameni, formate din cele mai vechi timpuri ale preistoriei ╚Öi caracterizate prin culoarea pielii, aspectele p─ârului ╚Öi alte particularit─â╚Ťi exterioare, care nu contrazic unitatea biologic─â a ├«ntregii omeniri ╚Öi nu constituie un criteriu ╚Ötiin╚Ťific pentru diferen╚Ťierea ei ├«n grup─âri sociale. Culoarea pielei variaz─â dup─â ras─â, de la alb-deschis p├«n─â la negru-├«nchis. NICOLAU-MAISLER, D. V. 28. ├Äi f─âcuse o impresie ciudat─â mica vietate de alt─â ras─â, feti╚Ťa cea neagr─â, cu ochii albi. BART, E. 382. Al╚Ťii ├«n╚Ťeleg prin pesimism o boal─â care b├«ntuie toate rasele, toate civiliza╚Ťiile. GHEREA, ST. CR. I 53.
rásă s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse
!tábula rása (lat.) s. f.
rasá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raseáză
rasá s. f.
rásă (grup biologic, haină) s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse
tábula rása loc. s., loc. adj. lat.
RAS adj. v. drept, neted, plan, plat, șes.
RAS adj., adv. 1. adj. v. b─ârbierit. 2. adj. v. r─âzuit. 3. adv. v. razant.
R├üS─é s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) s─âmin╚Ť─â, (prin Transilv. ╚Öi Munt.) stran─â. (~ de vite.) 2. s├ónge. (Cal de ~ arab─â.) 3. (├«nv.) soi. (~ mongol─â.) 4. ras─â ecologic─â = ecotip.
RÁSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ monahală.)
RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. rași. / < fr., ar. ras].
R├üS─é s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebit─â de alte variet─â╚Ťi ale aceleia╚Öi specii ╚Öi ale c─ârei caractere distinctive se transmit de la o genera╚Ťie la alta; soi. ÔÖŽ De ras─â = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, av├ónd drept caractere distinctive culoarea pielii ╚Öi a p─ârului, tr─âs─âturile fe╚Ťei etc., particularit─â╚Ťi care nu contrazic unitatea biologic─â a ├«ntregii omeniri ╚Öi nu constituie un criteriu ╚Ötiin╚Ťific pentru diferen╚Ťierea ei ├«n grup─âri sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].
T├üBULA R├üSA loc.s. Expresie folosit─â de filozoful englez John Locke ╚Öi ├«n alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea ini╚Ťial─â a psihicului copilului, afirm├ónd c─â omul nu are nici un fel de idei sau principii ├«nn─âscute. ÔŚŐ A face tabula rasa = a ╚Öterge tot, a renun╚Ťa la anumite p─âreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa ÔÇô mas─â ╚Ötears─â].
RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras)
RASÁ1 vb. refl. (despre vin, șampanie) a se așeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir)
R├üSA2 s. f. treapt─â de eroziune larg─â, de forma unei terase de-a lungul unui ╚Ť─ârm, deasupra falezei. (< sp. rasa)
R├üS─é s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea ├«ndelungat─â la mediul cosmogeografic ╚Öi la condi╚Ťiile istorice de via╚Ť─â economico-sociale, av├ónd drept caractere distinctive culoarea pielii, a p─ârului, tr─âs─âturile fe╚Ťei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceea╚Öi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)
T├üBULA R├üSA loc. s. expresie folosit─â pentru a caracteriza starea ini╚Ťial─â a psihicului copilului, afirm├ónd c─â omul nu are nici un fel de idei sau principii ├«nn─âscute. ÔŚŐ a face tabula rasa = a ╚Öterge tot, a renun╚Ťa la anumite p─âreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa)
r├ís─â (r├íse), s. f. ÔÇô Grup biologic; spi╚Ť─â, soi; cast─â. Fr. race.
r├ís─â (r├íse), s. f. ÔÇô Ve╚Öm├«nt c─âlug─âresc. ÔÇô Mr. ras─â. Mgr. ß┐ą╬Ȥâ╬┐╬Ż, par╚Ťial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. ÔÇô Der. rasofor, s. m. (c─âlug─âr), din ngr. ß┐ą╬▒¤â╬┐¤ć¤î¤ü╬┐¤é (G├íldi 246).
RAS r├ís─â (ra╚Öi, r├íse) 1) v. A RADE. ÔŚŐ C-o fi tuns─â, c-o fi ras─â ba c─â-i una, ba c─â-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut p├ón─â la limit─â; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridic─âturi sau ad├óncituri; f─âr─â denivel─âri; drept. /v. a rade
R├üS─é1 ~e f. 1) biol. Categorie sistematic─â intermediar─â ├«ntre specie ╚Öi individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite tr─âs─âturi ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ arab─â. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmenta╚Ťia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloid─â. ~ europoid─â. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse
R├üS─é2 ~e f. Hain─â larg─â ╚Öi lung─â p├ón─â la c─âlc├óie, purtat─â de preo╚Ťi ╚Öi de c─âlug─âri pe deasupra ├«mbrac─âmintei. /<sl. rasa
T├üBULA: ~ rasa se spune despre cineva care nu ╚Ötie absolut nimic. ÔŚŐ A face ~ a renun╚Ťa la anumite p─âreri pentru a adopta altele. /Cuv. lat.
ras a. 1. tuns p├ón─â la piele; 2. cosit: c├ómpul ras r─âm├óne verde ca o ap─â luminoas─â AL. ÔĽĹ n. ac╚Ťiunea de a rade: rasul barbei. [Lat. RASUS].
rass─â f. 1. to╚Ťi cei ce se trag din aceea╚Ö familie; 2. varietate a speciei umane: rass─â alb─â; 3. varietate a speciei animale: cal de rass─â bun─â (= fr. race).
rassă f. veșmânt larg de postav fără păr ce poartă călugării. [Slav. RASA, lit. haină rasă sau fără păr].
tabula rasa f. tablă pe care nu e nimica însemnat; a face tabula rasa, a se lepăda de toate ideile dobândite spre a-și forma altele noui.
rad (est) ╚Öi raz (vest), ras, a r├íde v. tr. (lat. r├ídere, rasum, a rade; it. r├ídere, sard. raere, pv. vfr. raire, nfr. raser, sp. raer). Ta─ş p─âru din r─âd─âcin─â cu bric─şu: ├«m─ş rad obrazu (├«l cur─â╚Ť de p─âr), ├«m─ş rad barba (o ├«nl─âtur cu bric─şu). R─âzu─şesc, ╚Öterg, ├«nl─âtur cu cu╚Ťitu sa┼ş cu alt-ceva ce─şa ce e pe deasupra: rad solzi─ş unu─ş pe╚Öte, rad un cuv├«nt de pe o h├«rtie, rad v├«rfu une─ş bani╚Ťe umplute cu v├«rf. Fig. D─âr├«m din temelie ca s─â nu ma─ş r─âm├«─şe urm─â: Romani─ş a┼ş ras Cartaginea. (Asta nu e galicizm, cum cred uni─ş). Prelucrez, ├«nfund, ├«nving pin uneltir─ş, pin vorb─â, pin ╚Ötiin╚Ť─â: la judecat─â l-a ras din do┼ş─â vorbe. A rade pe cineva f─âr─â s─âpun (Iron.), a-l prelucra r─â┼ş, a-l zdrobi pin uneltir─ş, pin vorb─â sa┼ş pin ╚Ötiin╚Ť─â. V. refl. ├Äm─ş rad barba e┼ş singur sa┼ş m─ş-o rade b─ârbieru: m─â rad singur, m─â rad la b─ârbier. V. tund.
rag, ras, a r├íge v. intr. (lat. pop. r├ígere = ragire, a rage, a mugi; fr. raire ╚Öi braire, a zbera [m─âgaru], it. ragghiare). Strig, mugesc, vorbind de bo─ş ╚Öi vac─ş: bou rage, calu necheaz─â. ÔÇô Part. ras ╚Öi cele-lalte forme trecute nu se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â. ÔÇô Vech─ş (Dos.) ╚Öi r─âgesc, a r─âgi.
ras, -─â adj. (d. rad). Cur─â╚Ťat cu bric─şu (cu cu╚Ťitu or─ş cu alt lucru asemenea) de ce─şa ce era pe deasupra: obraz ras (de barb─â), talp─â ras─â (de noro─ş = r─âzuit─â), bani╚Ť─â ras─â (adic─â netezit─â cu lemnu ca s─â nu fie ma─ş plin─â de c├«t marginea, s─â nu fie plin─â cu v├«rf). ├Änl─âturat cu bric─şu: barb─â ras─â. Plin ras (sa┼ş: plin och─ş), plin de tot: c─şutura plin─â ras─â. S. n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a rade: rasu b─ârbi─ş, tre─ş rasur─ş la franc la acest b─ârbier (├«n ainte de 1916).
1) r├ís─â f., pl. e (vsl. rasa, ha─şn─â, ha─şn─â c─âlug─âreasc─â, bg. s├«rb. pol. rut. rasa, rus. r─Ľasa, ha─şn─â preu╚Ťeasc─â sa┼ş c─âlug─âreasc─â, it. sp. raso, o stof─â de m─âtase lustruit─â, mgr. r├íson, ha─şn─â ras─â, adic─â uzat─â de purtare, ha─şn─â c─âlug─âreasc─â, d. lat. rasus, rasa, ras, ras─â. Ha─şna lung─â pe care o poart─â pe deasupra c─âlug─âri─ş ╚Öi preu╚Ťi─ş (g─şubea). V. rantie.
2) *ras─â f., pl. e (fr. race, d. it. razza, cuv. de orig. nesigur─â, poate slav). Neam, familie: Rom├óni─ş ├«s de ras─â latin─â, acest copil descinde dintrÔÇÖo ras─â de muzican╚Ť─ş. Varietate constant─â care se p─âstreaz─â din genera╚Ťiune ├«n genera╚Ťiune: rasele umane (V. om). Iron. Categorie de oamen─ş care se ocup─â cu acela╚Ö─ş lucru: rasa c─âm─âtarilor. Cal sa┼ş c├«ne de ras─â, de bun─â ras─â.
2) raz, ras, V. rad.
ras adj. v. DREPT. NETED. PLAN. PLAT. ╚śES.
RAS adj., adv. 1. adj. b─ârbierit. (Fa╚Ť─â ~.) 2. adj. r─âzuit. (Un obiect ~.) 3. adv. razant, tangen╚Ťial. (Zboar─â ~ cu p─âm├«ntul.)
RASĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ monahală.)
RAS─é s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) s─âm├«n╚Ť─â, (prin Transilv. ╚Öi Munt.) stran─â. (~ de vite.) 2. s├«nge. (Cal de ~ arab─â.) 3. (├«nv.) soi. (~ mongol─â.)
[aceast─â defini╚Ťie nu poate fi redistribuit─â]
GUARDAFUI (RAS ASIR, CASEYR), cap ├«n extremitatea de E a Africii (Somalia), la intrarea ├«n G. Aden, la 11┬░49ÔÇ▓ lat. N ╚Öi 51┬░15ÔÇ▓ long. E.
R├üS─é2 (< sl.) s. f. Ve╚Öm├ónt din postav, larg ╚Öi lung p├ón─â ├«n c─âlc├óie, purtat de c─âlug─âri ╚Öi de c─âlug─âri╚Ťe.
R├üS─é1 (< fr., germ.) s. f. 1. (BIOL.) Grup de indivizi apar╚Ťin├ónd aceleia╚Öi specii de microorganisme, plante sau animale, prezent├ónd unele caractere comune, constante, conservate ereditar. 2. Rase omene╚Öti = grup─âri mari, naturale, de oameni, unitare prin origine ╚Öi printr-un ansamblu de caractere somatico-ereditare (pigmenta╚Ťia pielii, forma nasului ╚Öi dispozi╚Ťia n─ârilor, epicantusul, forma ╚Öi dispozi╚Ťia oaselor malare, aspectul sec╚Ťiunii firului de p─âr etc.), dar av├ónd o mare variabilitate individual─â, ap─ârut─â ca rezultat al evolu╚Ťiei ├«n condi╚Ťii diferite de mediu. R. o. sunt expresia variabilit─â╚Ťii speciei umane Homo sapiens sapiens. Antropologia modern─â consider─â c─â rasele sunt popula╚Ťii ce difer─â una de alta prin frecven╚Ťa anumitor gene. Antropologia clasic─â consider─â c─â ar exista trei rase mari principale, ├«mp─âr╚Ťite la r├óndul lor ├«n rase secundare: a) r. europid─â sau caucazian─â (cu rasele secundare mediteranean─â, nordic─â, est-europid─â etc.); b) r. mongolid─â (cu rasele secundare nord-asiatic─â, amerindian─â, nord-chinez─â etc.); c) r. negrid─â sau negrid-australid─â (cu rasele secundare australoid─â, veddoid─â, jawanez─â, singalez─â etc.). 3. (ZOOT.) Grup individualizat de animale domestice din aceea╚Öi specie, cu propriet─â╚Ťi biologice ╚Öi productive asem─ân─âtoare. ÔŚŐ R. amelioratoare = r. specializat─â, consolidat─â ╚Öi cu calit─â╚Ťi productive ridicate, av├ónd mare valoare de pr─âsil─â; este folosit─â la ├«mbun─ât─â╚Ťirea calitativ─â a raselor locale. ÔŚŐ R. ecologic─â = r. ata╚Öat─â de un anumit biotip; ecotip. R. geografic─â = r. ata╚Öat─â de o anumit─â regiune din arealul speciei, nu de un anumit biotip definit; subspecie. ÔŚŐ Loc. De ras─â = de soi bun; select.
TABULA RASA (< lat. ÔÇ×tabl─â ╚Ötears─âÔÇŁ) Expresie folosit─â de scolastici (Toma dÔÇÖAquino) ╚Öi mai frecvent de J. Locke pentru a descrie intelectul uman la na╚Ötere pe care nu s-a imprimat nicio senza╚Ťie. ÔŚŐ Expr. A face t.r. = a renun╚Ťa la tot (pentru a relua totul de la ├«nceput).
TABULA TRAIANA, inscrip╚Ťie latin─â ├«ncastrat─â ├«n st├ónc─â, descoperit─â ├«n defileul de la Cazane (de Dun─âre). Men╚Ťioneaz─â construirea drumului roman de pe malul drept al fluviului, ├«n vremea ├«mp─âratului roman Traian (98-117). Ca urmare a construirii barajului de la Por╚Ťile de Fier I, locul respectiv a fost inundat de apele lacului de acumulare, T.T. fiind mutat─â cu c. 30 m mai sus pe versant.
TABULA RASA (lat.) tabl─â ╚Ötears─â ÔÇô Anticii scriau pe table cerate, put├ónd ╚Öterge, la nevoie, cele scrise. ├Än concep╚Ťia lui J. Locke, care a pus ├«n circula╚Ťie aceast─â expresie, omul vine pe lume cu o minte tabula rasa (foaie nescris─â), pe care se imprim─â apoi cuno╚Ötin╚Ťele c─âp─âtate prin educa╚Ťie ╚Öi prin via╚Ťa ├«n societate. A face tabula rasa, ├«n sens curent, ├«nseamn─â a ╚Öterge cu buretele trecutul, a o lua de la ├«nceput.

Rasa dex online | sinonim

Rasa definitie

Intrare: ras (adj.)
ras adj. adjectiv
Intrare: ras─â
ras─â substantiv feminin
Intrare: rasa (vb.)
rasa 1 vb. conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv unipersonal
Intrare: tabula rasa
rasa 3 n.l.
tabula ~ rasa
tabula rasa substantiv feminin invariabil (numai) singular
Intrare: rasa (s.f.)
rasa 2 s.f. (numai) singular substantiv feminin