raritate definitie

2 intrări

20 definiții pentru raritate

RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.
RARITÁTE, rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. Un talent trebuie prețuit, dar mai ales trebuie prețuit un talent satiric; aici... poate să fie vorba de prețul rarității. GHEREA, ST. CR. I 331. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întîlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. Lîngă librăria «La papagalul de aur»... se află două case cu etaj, raritățile tîrgului. STANCU, D. 383. Milescu se uită lung la el, ca la o raritate omenească. D. ZAMFIRESCU, R. 153. Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă nici armăsari. NEGRUZZI, S. I 313.
RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. La două sau trei săptămîni după prășitul dintîi se face rărițatul... cu rarița. PAMFILE, A. R. 77. – Variantă: (regional) rălițát s. n.
raritáte s. f., g.-d. art. raritắții; (obiecte) pl. raritắți
rărițát s. n.
raritáte s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități
rărițát s. n.
RARITÁTE s. v. curiozitate.
RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)
RARITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. [Cf. fr. rareté, it. raritá, lat. raritas].
RARITÁTE s. f. 1. obiect, ființă, fenomen care se găsește foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. 2. însușirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)
RARITÁTE ~ăți f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarité
rărițát, rărițátă, rărițáti, rărițáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).
raritate f. 1. caracterul celor rare, mică cantitate; 2. ceeace se întâmplă rar; 3. lucru rar.
*raritáte f. (lat. ráritas, -átis). Calitatea de a fi rar (nu frecŭent): raritatea unuĭ fenomen. Obĭect rar, care nu se vede des: un cabinet de raritățĭ. Starea lucruluĭ rar (nu dens): raritatea aeruluĭ în regiunile înalte.
RARITATE s. curiozitate. (O ~ a naturii.)
RĂRIȚAT s. (AGRIC.) rărițare. (~ ogorului.)

raritate dex

Intrare: raritate
raritate substantiv feminin
Intrare: rărițat
rărițat substantiv neutru