Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru rarificare

RARIFIC├ü, rar├şfic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. ÔÇô Cf. rar, rarefia.
RARIFIC├üRE, rarific─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a rarifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. rarifica.
RARIFIC├ü, rar├şfic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. ÔÇô Cf. rar, rarefia.
RARIFIC├üRE, rarific─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a rarifica ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. rarifica.
rarific├í (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rar├şfic─â
rarificáre (rar) s. f., g.-d. art. rarificắrii
rarific├í vb., ind. prez. 1 sg. rar├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. rar├şfic─â
rarificáre s. f., g.-d. art. rarificării
RARIFIC├üRE s. v. rarefac╚Ťie, rarefiere.
*rar├şfic, a -├í v. tr. (d. rar ╚Öi -ficare, ca ├«n rami-ficare; it. rarificare ╚Öi raref├íre, fr. rar├ęfier, lat. raref├ícere). R─âresc, fac ma─ş rar.
rarificare s. v. RAREFACȚIE. RAREFIERE.

Rarificare dex online | sinonim

Rarificare definitie

Intrare: rarifica
rarifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: rarificare
rarificare substantiv feminin