Dicționare ale limbii române
RARIFICÁ, rarífic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. – Cf. rar, rarefia.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RARIFICÁRE, rarificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a rarifica și rezultatul ei. – V. rarifica.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RARIFICÁ, rarífic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. – Cf. rar, rarefia.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RARIFICÁRE, rarificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a rarifica și rezultatul ei. – V. rarifica.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
rarificá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rarífică
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
rarificáre (rar) s. f., g.-d. art. rarificắrii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
rarificá vb., ind. prez. 1 sg. rarífic, 3 sg. și pl. rarífică
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
rarificáre s. f., g.-d. art. rarificării
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RARIFICÁRE s. v. rarefacție, rarefiere.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
*rarífic, a -á v. tr. (d. rar și -ficare, ca în rami-ficare; it. rarificare și rarefáre, fr. raréfier, lat. rarefácere). Răresc, fac maĭ rar.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
rarificare s. v. RAREFACȚIE. RAREFIERE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
rarificare dex
Intrare: rarifica
rarifica
verb
grupa I
conjugarea I
Intrare: rarificare
rarificare
substantiv feminin