RARIFICÁ, rarífic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. – Cf. rar, rarefia.

RARIFICÁRE, rarificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a rarifica și rezultatul ei. – V. rarifica.

RARIFICÁ, rarífic, vb. I. Tranz. (Rar) A rarefia. – Cf. rar, rarefia.

RARIFICÁRE, rarificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a rarifica și rezultatul ei. – V. rarifica.

rarificá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 rarífică

rarificáre (rar) s. f., g.-d. art. rarificắrii

rarificá vb., ind. prez. 1 sg. rarífic, 3 sg. și pl. rarífică

rarificáre s. f., g.-d. art. rarificării

RARIFICÁRE s. v. rarefacție, rarefiere.

*rarífic, a -á v. tr. (d. rar și -ficare, ca în rami-ficare; it. rarificare și rarefáre, fr. raréfier, lat. rarefácere). Răresc, fac maĭ rar.

rarificare s. v. RAREFACȚIE. RAREFIERE.

rarificare definitie

rarificare dex

Intrare: rarifica

rarifica verb grupa I conjugarea I

Intrare: rarificare

rarificare substantiv feminin