rarițele definitie

2 intrări

20 definiții pentru rarițele

RÁLIȚĂ s. f. v. rariță.
RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
RÁLIȚĂ s. f. v. rariță.
RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar).
RÁLIȚĂ s. f. v. rariță.
RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formînd rigole și care se folosește la semănăturile de cartofi și la alte culturi. Grîul răsărise rar și firav, de parc-ar fi fost lucrat cu rarița. MIHALE, O. 9. 2. (La pl.) Șir de trei stele luminoase din constelația Orion. Rarițele străluceau în cerul limpede ca seninul albastru al unei pietre scumpe. SANDU-ALDEA, U. P. 128. Găinușa-i spre asfințit, rarițele de aseminea și luceafărul de ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. – Variantă: ráliță s. f.
ráriță (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriței; pl. rárițe
Rárițele (grup de stele) s. propriu f. pl.
Rárița (steaua Sirius) s. pr. f. art.
ráriță (unealtă) s. f., g.-d. art. ráriței; pl. rárițe
Rárițele (grup de stele) s. pr. f. pl. art.
RÁRIȚA s. art. v. luceafărul de ziuă, luceafărul din zori, sirius.
RÁRIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) târmâc, (înv.) răritoare.
ráriță (rárițe), s. f.1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița).
RÁRIȚĂ ~e f. 1) Plug cu două cormane, care răstoarnă brazda în ambele părți. 2) art. pop. Ansamblul celor trei stele din constelația Orion, care sunt așezate în șir. [G.-D. rariței] /<bulg., sb. ralica
rariță f. 1. plug fără rotile cu două cormene (servind la învelirea cuiburilor cu porumb); 2. constelațiunea lui Siriu: rarițele și luceafărul de ziua CR. [Serb. RALIȚA, plug mic].
ráliță (vest) și ráriță (est) f., pl. e (bg. sîrb. rálica, dim. d. ralo și oralo, plug; rus. vsl. rálo și orálo, d. orati, a ara. V. răz-or). Sud. Plug mic fără roate, cu doŭă coarne (cu cormana în doŭă părțĭ) și cu un singur corn (mîner) care se întrebuințează la rărit și învălit cuĭburile de popușoĭ și la grădinărie ca să facĭ brazdele maĭ adîncĭ. O constelațiune (Lira orĭ Sirius).
ráriță, V. raliță.
rarița s. art. v. LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ. LUCEAFĂRUL DIN ZORI. SIRIUS.
RARIȚĂ s. (AGRIC.) (reg.) săpătoare, (prin Transilv.) sapă, (prin Dobr.) tîrmîc, (înv.) răritoare.

rarițele dex

Intrare: rariță
rariță substantiv feminin
raliță
Intrare: rarițele
rarițele