RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction.

RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction.

RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. Rarefiere.

rarefácție (rar) (-ți-e) s. f., art. rarefácția (-ți-a), g.-d. art. rarefácției; pl. rarefácții, art. rarefácțiile (-ți-i-)

rarefácție s. f. (sil. -ți-e), art. rarefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. rarefácției; pl. rarefácții, art. rarefácțiile (sil. -ți-i-)

RAREFÁCȚIE s. rarefiere, (rar) rarificare. (~ aerului.)

RAREFÁCȚIE s.f. Rarefiere. [Gen. -iei, var. rarefacțiune s.f. / cf. fr. raréfaction].

RAREFÁCȚIE s. f. rarefiere. (< fr. raréfaction)

rarefacți(un)e f. acțiunea de a rări și starea lucrului rărit.

*rarefacțiúne f. (lat. rarefactio, -ónis, rărire, d. rare-fácere, a rări). Rărire: rarefacțiunea aeruluĭ pin mașina pneŭmatică. – Și -ácție.

RAREFACȚIE s. rarefiere, (rar) rarificare. (~ aerului.)

RAREFÁCȚIE (< fr.) Scăderea densității sau a cantității locale a unei substanțe (ex. r. osoasă, caracteristică osteoporozei).