rar definitie

2 intrări

15 definiții pentru rar

RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios, superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.
RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.
RAR, -Ă, rari, -e, adj. (În opoziție cu des) 1. Care se află, unul față de altul, la o distanță mai mare decît cea obișnuită. Plopi cu frunza rară S-au zbătut ușor în vînt Zile lungi de vară. TOPÎRCEANU, S. A. 15. Pe furiș, prin frunza rară, Ca un zgomot de șopîrle, Drăcușorii se strecoară. IOSIF, PATR. 21. Vino, mîndră, sus pe deal, Un’ se face grîul rar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 2. (Despre un întreg). Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decît de obicei. Ai țesut o pînză rară, Patru luni într-o cămară. HODOȘ, P. P. 192. La luncuța rară-n jos, Trece Ghiță cel frumos. ȘEZ. II 80. A scos o sită de sfară Și-i păru că-i prea rară. ALECSANDRI, P. P. 103. 3. Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decît cel obișnuit, care se desfășoară într-un ritm lent; (despre persoane) care efectuează acțiuni într-un astfel de timp. Făt-Frumos intră-n pădure cu păși rari. EFTIMIU, Î. 108. Și însuși bunicul, cel rar la vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. [Mergea] cu pas rar, încet și gînditor. CREANGĂ, A. 133. ◊ (Adverbial) Cînd am plecat un ornic bătea din ceață rar. ARGHEZI, V. 114. Doi țărani îngîndurați oftează rar. REBREANU, I. 11. Ana citește rar și foarte deslușit. VLAHUȚĂ, O. A. III 89. 4. Care este puțin numeros, se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale depărtate. Cîte-un vîrtej de aer se răsucea pe stradă, măturînd praful, ridicîndu-l și aruncîndu-l pe trotuare, între picioarele rarilor trecători. REBREANU, R. I 43. În rar tîrg a Moldaviei nu vei găsi vreo urmă de a lui. NEGRUZZI, S. I 196. ◊ (Adverbial, adesea, la comparativ) În trup [zmeii] erau tare puternici, rar cine se putea trînti cu ei. SBIERA, P. 314. Ehei! ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. CARAGIALE, O. I 90. Mai rar om care să poată lua [din aceste sălăți]. CREANGĂ, P. 211. ♦ Neobișnuit, excepțional. Un urs de o mărime rară se arătă înaintea noastră. BOLINTINEANU, O. 331. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se găsește des); superior (ca merit sau ca valoare). Heliade, Alecsandri, Bolintineanu, Bălcescu, Cezar Bolliac și toți acei rari bărbați, cu ale căror nume literatura noastră... este în drept a se mîndri. MACEDONSKI, O. IV 27. Mai un hotar tot a fost plin De mese, și tot oaspeți rari... De neam străin. COȘBUC, P. I 57. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ◊ Piatră rară = nestemată. Pămînturi rare = grup de oxizi metalici ai unor elemente care se aseamănă prin proprietățile lor chimice și au numerele atomice cuprinse între 57 și 71.
rar adj. m., pl. rari; f. ráră, pl. ráre
rar adj. m., pl. rari; f. sg. ráră, pl. ráre
RAR adj., adv. 1. adj. v. distanțat. 2. adj. afânat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subțire, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulei.) 6. adv. v. adagio. 7. adv. puțin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. v. rareori. 9. adj. v. deosebit. 10. adj. v. scump.
Rar ≠ des
rar (ráră), adj.1. Puțin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanțat. – 3. Neobișnuit, excepțional. – 4. (Adv.) De puține ori. – 5. (Adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. Lat. rarus (Pușcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puține ori); (a)rareori, adv. (de puține ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se folosește mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spația; a frecventa mai puțin; refl., a se împuțina); rărime, s. f. (raritate, singularitate); răriș, s. n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacți(un)e, s. f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s. f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareș, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puțin).
RAR1 adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanță mai mare decât cea obișnuită sau cea practicată. A semăna rar porumbul. 3) Fără grabă. A păși rar. A vorbi rar. /<lat. rarus
RAR2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puțin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară.Rară-neagră varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanțate una de alta. 2) Care este mai puțin dens, mai puțin compact. 3) Care este puțin răspândit, puțin frecvent. Frumusețe rară. 4) rar Care este de mare valoare; prețios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarus
rar a. 1. care nu e des sau compact: aerul e mai rar decât apa; 2. ce vine la timpuri depărtate și puține: rare sunt momentele de fericire; 3. care nu e comun sau obișnuit: o frumusețe rară; 4. fig. excepțional, de mare merit: e un om rar. [Lat. RARUS]. ║ adv. nu adesea.
rar, -ă adj. (lat. rarus, rar, it. raro, rado, pv. rar, sp. pg. raro, ralo). Care nu e des, care nu e nicĭ compact, nicĭ dens, care are spațiĭ goale: o pădure rară, o populațiune rară, o pînză rară, aeru e maĭ rar de cît apa. Care nu se vede, care nu se arată des: ai devenit rar de cînd te-aĭ îmbogățit, cerbiĭ îs rarĭ astăzĭ. Care se întîmplă la intervale depărtate: astăzĭ războaĭele-s maĭ rare de cît în vechime. Neobișnuit, extraordinar, excepțional în merit orĭ în calitate: Dante a fost un om rar, o frumuseță rară. Adv. La intervale: grîŭ răsărit rar, rar viĭ pe la noĭ. A o lua (a o porni, a pleca) rara-rara (Iron.), a te depărta cu pașĭ rarĭ: după ce ĭ-am tras o mustrare, a luat-o rara-rara spre casă.
RAR adj., adv. 1. adj. depărtat, distanțat. (Rînduri ~.) 2. adj. afînat, moale, poros, pufos, (rar) înfoiat, țărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 3. adj. rarefiat, rărit, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.) 4. adj. subțire, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~; un material ~.) 5. adj. lent. (Bătaia ~ a pendulei.) 6. adv. (MUZ.) adagio, încet, lento. 7. adv. puțin, rareori. (Venea ~ pe la noi.) 8. adv. arar, arareori, rareori. (~ se auzea cîte o șoaptă.) 9. adj. ales, deosebit, distins, superior. (Un om ~.) 10. adj. prețios, scump, valoros. (Bijuterii ~.)
rarul v. feciorească (1).
RAR adj. 1. Rarii pitarul, munt. (BCI V 210). 2. Rarea 1672, 1680 (Paș; D Buc). 3. Rareș (16 A IV 290) < adj. rareș „spin” (expl. V. Bogrea, RI VI 227); Petru-Rareș Vvd. 4. Răroaia t. 5. + -inca: Rarinc/a, V. (Tec II); -escu, act. Rarău t. = zăgan; (v. Partea II-a).

rar dex

Intrare: rar
rar adjectiv
Intrare: Rar
Rar