raptus definitie

7 definiții pentru raptus

RÁPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din fr., lat. raptus.
RÁPTUS s. n. (Psih.) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave. – Din fr., lat. raptus.
ráptus (tulburare mintală) s. n.
ráptus s. n.
RÁPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus].
RÁPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)
RÁPTUS (< fr., lat.) s. n. Acces brutal și irezistibil de furie, care apare în unele boli mintale (epilepsie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă) și îl împinge pe subiect la o acțiune cu consecințe uneori tragice; poate avea urmări dramatice pentru bolnav (ex. sinuciderea) sau pentru cei din jur (ex. crimă).

raptus dex

Intrare: raptus
raptus substantiv neutru