RÁPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița.

RÁPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița.

RÁPIȚĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia cruciferelor, cu rădăcina lungă și subțire și cu flori galbene; se cultivă pentru semințele lor bogate în ulei cu numeroase întrebuințări în industrie (Brassica). Cea mai multă rapiță se cultivă în Dumbrava, Cîmpul și Ocolul. I. IONESCU, M. 124. ◊ Compus: rapiță-sălbatică = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-deschis; crește prin locuri cultivate și necultivate (Brassica Rapa).

rápiță s. f., g.-d. art. rápiței

rápiță s. f., g.-d. art. rápiței

RÁPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță.

RAPIȚĂ ÁLBĂ s. v. muștar.

RAPIȚĂ DE MUȘTÁR s. v. muștar.

RAPIȚĂ SĂLBÁTICĂ s. v. muștar, nap sălbatic, ridiche sălbatică.

rápiță (-țe), s. f. – Plantă (Brassica napus, B. rapa). Sl. rĕpica, sau bg. rapica, sb., cr., slov. repica (Cihac, II, 306; Tiktin; Conev 48), din sl. rĕpa „nap”, cf. mag. repcza.

RÁPIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica

rapiță f. plantă din ale cării semințe se face un uleiu de uns și de luminat (Brassica rapa). [Serb. RIEPIȚA (din lat. RAPA].

rápiță f., pl. e (bg. rapica, repica, rapiță, dim. d. repa, nap; vsl. rĭepa, rĭepica, d. lat. rapa, nap; sîrb. repa, repica). O plantă erbacee cruciferă cultivată p. semințele eĭ, din care se scoate un uleĭ de luminat. (Există doŭă varietățĭ, care se numesc în bot. brássica nápus oleifera [fr. colza] și brássica rápa oleifera [fr. navette]).

RAPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-cîmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) = brîncuță.

rapiță albă s. v. MUȘTAR.

rapiță de muștar s. v. MUȘTAR.

rapiță sălbatică s. v. MUȘTAR. NAP SĂLBATIC. RIDICHE SĂLBATICĂ.

RÁPIȚĂ (< bg.) s. f. pl. Numele mai multor plante anuale, cultivate și spontane, din fam. brasicacee, cu flori galbene și fructul în formă de silicvă cu numeroase semințe mici. R. mare (colza), cu tulpină înaltă până la 1,6 m, rădăcină pivotantă, are frunze verzi-albăstrii, cele bazale pețiolate, cele mijlocii și superioare sesile (Brassica napus ssp. Oleifera). Există soiuri de primăvară și soiuri de toamnă. Semințele, bogate în ulei (45-48%) sunt folosite în ind. alimentară, a lacurilor și vopselurilor. Este cultivată și ca plantă furajeră. Rădăcina și frunzele au proprietăți depurative, emoliente, dezinfectante, expectorante. R. mică (B. rapa = Campestris ssp. Oleifera), înaltă de 30-40 cm, cu rădăcină subțire, este de asemenea cultivată pentru ulei și ca plantă furajeră. R. sălbatică (B. rapa ssp. sylvestris) de 20-40 cm, este frecventă ca buruiană în culturi, pe terenuri virane, margini de drum. În prezent se urmărește utilizarea uleiului de rapiță pentru obținerea de biocombustibil (pentru motoare Diesel), ca soluție alternativă în contextul crizei petrolului.