rapace definitie

11 definiții pentru rapace

RAPÁCE, rapaci, -ce, adj. Hrăpăreț, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax, -acis.
RAPÁCE, rapaci, -ce, adj. (Livr.) Hrăpăreț, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax, -acis.
RAPÁCE, rapaci, -e, adj. (Rar la pl.) Lacom de bunuri materiale; hrăpăreț. Aceste două procese sînt purtate de... cîțiva bancheri rapaci și jecmănitori. BOGZA, A. Î. 597.
rapáce adj. m., pl. rapáci; f. sg. și pl. rapáce
rapáce adj. m., pl. rapáci; f. sg. și pl. rapáce
RAPÁCE adj. v. aprig, apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor.
RAPÁCE adj. invar. Răpitor; hrăpăreț, apucător, lacom. [< it. rapace, cf. fr. rapace].
RAPÁCE adj. lacom, hrăpăreț, apucător. (< fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
RAPÁCE ~i adj. livr. 1) Care caută să se îmbogățească cu orice preț; foarte lacom de câștig; răpitor. 2) fig. Care tinde să cuprindă tot mai mult și mai repede; orientat spre învăluire totală și rapidă. Flăcări ~ /<fr., it. rapace, lat. rapax, ~acis
*rapáce adj. (lat. rapax, -ácis, d. rápere, a răpi). Răpitor, care se răpede la pradă: vulturiĭ îs păsărĭ rapace. Fig. Lacom de cîștig, jăfuitor: un cămătar rapace.
rapace adj. v. APRIG. APUCĂTOR. HRĂPĂREȚ. LACOM. NESĂTUL. PRĂDALNIC. RĂPITOR.

rapace dex

Intrare: rapace
rapace adjectiv