Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ranversare

RANVERS├ü, ranversez, vb. I. Tranz. (Rar) A da peste cap; a r─âsturna. ÔÇô Din fr. renverser.
RANVERS├üRE, ranvers─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ranversa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Figur─â acrobatic─â de zbor, ├«ntr-un plan vertical, prin care avionul ├«╚Öi schimb─â direc╚Ťia cu 180┬░, ├«ntorc├óndu-se pe o arip─â. ÔÇô V. ranversa.
RANVERS├ü, ranversez, vb. I. Tranz. (Rar) A da peste cap; a r─âsturna. ÔÇô Din fr. renverser.
RANVERS├üRE, ranvers─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a ranversa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Figur─â acrobatic─â de zbor, ├«ntr-un plan vertical, prin care avionul ├«╚Öi schimb─â direc╚Ťia cu 180┬░, ├«ntorc├óndu-se pe o arip─â. ÔÇô V. ranversa.
ranversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ranverseáză
!ranversáre (rar) s. f., g.-d. art. ranversắrii; pl. ranversắri
ranvers├í vb., ind. prez. 1 sg. ranvers├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ranverse├íz─â
ranversáre s. f., g.-d. art. ranversării
RANVERS├ü vb. I. tr. (Fran╚Ťuzism) A da peste cap; a r─âsturna. [< fr. renverser].
RANVERS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ranversa. ÔÖŽ Evolu╚Ťie acrobatic─â prin care un avion execut─â o schimbare de direc╚Ťie de 180 grade, fiind s─âltat brusc ├«n sus ╚Öi apoi l─âsat s─â alunece pe o parte p├ón─â ajunge cu botul ├«n jos; ├«ntoarcere pe arip─â. [< ranversa, cf. fr. renversement].
RANVERSÁ vb. tr. a da peste cap; a răsturna. (< fr. renverser)
RANVERS├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a ranversa. ÔŚŐ evolu╚Ťie acrobatic─â prin care un avion execut─â o schimbare de direc╚Ťie de 180┬░, s─âltat brusc ├«n sus ╚Öi apoi l─âsat s─â alunece pe o parte. (< ranversa)
A RANVERS├ü ~├ęz tranz. A da peste cap: a r─âsturna. /<fr. renverser
RANVERS├üRE ~─âri f. 1) v. A RANVERSA. 2) Figura acrobatic─â efectual─â de un avion ├«n zbor, c├ónd ├«╚Öi schimb─â direc╚Ťia cu 180┬░, ├«ntorc├óndu-se pe o arip─â. /v. a ranversa
RANVERSARE figur─â acrobatic─â const├ónd din schimbarea rapid─â a direc╚Ťiei de zbor cu 180┬░, executat─â ├«n plan vertical, ├«n jurul axei de gira╚Ťie, f─âr─â ├«ntoarcere pe spate, av├ónd dou─â faze: resursa ╚Öi ├«ntoarcerea (ranversarea propriu-zis─â).
RANVERS├üRE (dup─â fr. renversage) s. f. 1. Evolu╚Ťie acrobatic─â a unui avion, const├ónd din urcarea pe vertical─â ╚Öi ├«ntoarcerea lui, ├«n vederea schimb─ârii rapide a direc╚Ťiei de zbor cu 180┬░. 2. (PSIH.) R. ├«n contrariu = mecanism de ap─ârare al ÔÇ×EuluiÔÇŁ prin care scopul unei impulsii se inverseaz─â trec├ónd de la activitate la pasivitate, ori invers.

Ranversare dex online | sinonim

Ranversare definitie

Intrare: ranversa
ranversa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ranversare
ranversare substantiv feminin