Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru rang

RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva ├«ntr-o ierarhie administrativ─â, bisericeasc─â, militar─â sau diplomatic─â dup─â criteriul importan╚Ťei, func╚Ťiei etc.; treapt─â ├«ntr-o ierarhie. ÔŚŐ Expr. De prim rang sau de rangul ├«nt├ói (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul ├«nt├ói (sau al doilea etc.) 2. Num─âr care indic─â locul pe care ├«l ocup─â un termen intr-un ╚Öir. 3. (├Änv.) ╚śir de persoane. ÔÇô Din fr. rang.
RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva ├«ntr-o ierarhie administrativ─â, bisericeasc─â, militar─â sau diplomatic─â dup─â criteriul importan╚Ťei, func╚Ťiei etc.; treapt─â ├«ntr-o ierarhie. ÔŚŐ Expr. De prim rang sau de rangul ├«nt├ói (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul ├«nt├ói (sau al doilea etc.) 2. Num─âr care indic─â locul pe care ├«l ocup─â un termen ├«ntr-un ╚Öir. 3. (Fran╚Ťuzism ├«nv.) ╚śir de persoane. ÔÇô Din fr. rang.
RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de o persoan─â (sau de o institu╚Ťie) ├«ntr-o ierarhie, dup─â criteriul importan╚Ťei, func╚Ťiei etc. Z├«mbea cu un fel de prietenie st─âp├«nit─â, cum se cuvenea rangului s─âu. VORNIC, P. 228. ╚śi s-a╚Öeaz─â to╚Ťi la mas─â, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. ÔŚŐ Fig. Critica s-a ridicat la rangul unei produc╚Ťii... de multe ori mai ├«nsemnat─â chiar dec├«t opera care se critic─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 230. 2. (├Än expr.) Loj─â de rangul ├«nt├«i = loj─â din r├«ndul situat imediat deasupra parterului. Ipotec─â de rangul ├«nt├«i = prima ipotec─â instituit─â asupra unui bun (urmat─â de alte ipoteci). 3. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) ╚śir de persoane. ╚śi-n rangurile rupte zbor glon╚Ťii v├«j├«ind. ALECSANDRI, P. II 158.
rang s. n., pl. ránguri
rang s. n., pl. ránguri
RANG s. 1. v. titlu. 2. v. demnitate. 3. grad, pozi╚Ťie, situa╚Ťie, treapt─â, (├«nv.) stepen─â. (~ul cel mai ├«nalt ├«n ierarhia social─â.) 4. v. ierarhie. 5. v. condi╚Ťie. 6. v. func╚Ťie. 7. v. categorie. 8. categorie, ordin. (De prim ~.)
RANG s. v. rând, șir, șirag.
RANG s.n. 1. Loc ocupat de o persoan─â sau de o institu╚Ťie ├«ntr-o ierarhie. ÔÖŽ Treapt─â, situa╚Ťie social─â. 2. Clasificare a navelor potrivit m─ârimii sau armamentului lor. 3. (Mat.) Locul pe care ├«l ocup─â un termen ├«ntr-un ╚Öir. [< fr. rang].
RANG s. n. 1. loc ocupat de cineva sau de ceva ├«ntr-o ierarhie. ÔŚŐ treapt─â, situa╚Ťie social─â. ÔŚŐ locul ocupat ├«n ierarhia unui pachet de c─âr╚Ťi de joc de c─âtre fiecare grup─â a c├óte patru c─âr╚Ťi cu aceea╚Öi cifr─â sau fa╚Ť─â (a╚Öi, vale╚Ťi, decari etc.). 2. categorie a navelor militare potrivit m─ârimii sau armamentului lor. 3. (mat.) num─âr natural care indic─â pozi╚Ťia unui termen ├«ntr-un ╚Öir. ÔÖŽ (lingv.) ~ de frecven╚Ť─â = loc ocupat de un cuv├ónt, fonem etc. ├«n ordinea frecven╚Ťei, organizat─â descendent. (< fr. rang)
RANG ~uri n. 1) Treapt─â ├«ntr-o ierarhie (administrativ─â, diplomatic─â sau militar─â) dup─â importan╚Ťa func╚Ťiei. ÔŚŐ De prim ~ de categoria sau de calitatea ├«nt├ói. 2) mat. Num─âr care arat─â locul pe care ├«l ocup─â un termen ├«ntr-un ╚Öir. /<fr. rang
rang n. 1. loc ce ocup─â cineva ├«n stima oamenilor: scriitor de primul rang; 2. clas─â social─â: a ocupa un rang distins; 3. grad de t─ârie, de importan╚Ť─â, a unei cor─âbii de r─âsboiu.
*rang n., pl. ur─ş (fr. rang, d. vgerm. hring, ngerm. ring, cerc, inel. V. a- ╚Öi de-ranjez). R├«nd, clas─â, treapt─â, grad: otel, vapor, loj─â, scriitor de primu rang: un ├«nalt rang social. A umbla dup─â rangur─ş, a c─âuta s─â ocup─ş o treapt─â ma─ş ├«nalt─â ├«n lume.
rang s. v. R├ÄND. ╚śIR. ╚śIRAG.
RANG s. 1. demnitate, titlu, (├«nv.) spi╚Ť─â, stat. (I-a acordat ~ de baron.) 2. demnitate, pozi╚Ťie, treapt─â, (├«nv.) cin, dreg─âtorie, ifos, or├«nduial─â, ╚Öedere, vrednicie. (Ocup─â un ~ ├«nalt ├«n stat.) 3. grad, pozi╚Ťie, situa╚Ťie, treapt─â, (├«nv.) stepen─â. (~ cel mai ├«nalt ├«n ierarhia social─â.) 4. ierarhie, nivel, scar─â, stare, strat, treapt─â. (~ social.) 5. condi╚Ťie, stare, teap─â, treapt─â, (pop.) m├«n─â, seam─â. (S├«nt de acela╚Öi ~.) 6. func╚Ťie, grad, (├«nv.) ridicare. (Are ~ de director.) 7. categorie, clas─â. (Restaurant de ~ I.)
TITLURI DE BOIERI ╚śI DREG─éTORI ROM├éNI. Subst. Rang boieresc, cin boieresc; boierie. Dreg─âtorie. Arm─â╚Öie; b─ânie; h─âtm─ânie; ispr─âvnicie; logofe╚Ťie; p─âh─ârnicie; pit─ârie; p├«rc─âl─âbie; postelnicie; serd─ârie; slugerie; sp─ât─ârie; stolnicie; vistiernicie; vornicie. Dreg─âtor, demnitar. Boier, boierna╚Ö; boier mare, boier velit, boier de rangul ├«nt├«i; boier de divan, boier cu barb─â; boier divanist (divanit); boier de rangul al doilea; boier de rangul al treilea. Ag─â; mare ag─â, vel ag─â. Arma╚Ö; mare arma╚Ö, arma╚Ö mare, vel arma╚Ö; arm─â╚Öel. Ban; mare ban. Caimacam. Capuchehaie (turcism). C─âm─âra╚Ö; marele c─âm─âra╚Ö. C─âminar. C─âpitan de oaste (al o╚Ötii, al o╚Ötilor). Cneaz, chinez (reg.), jude. Clucer; marele clucer, vel clucer; clucerul de arie; clucerul de pivni╚Ť─â. Comis; comi╚Öel. Hatman, mare-sp─âtar. Ispravnic. Jitnicer. Jupan. Logof─ât, logofe╚Ťel (dim.); mare logof─ât, vel logof─ât; logof─ât al doilea; logof─ât al treilea; logof─ât de obiceiuri; logof─ât (domnesc); logof─ât de vistierie. Medelnicer. Paharnic; mare paharnic, vel paharnic; p─âh─ârnicel. Pitar; mare pitar, vel pitar. P├«rc─âlab, staroste. Portar; portar de (de la) Suceava, portar al Sucevei; port─ârel. Postelnic; mare postelnic, vel postelnic; postelnicul al doilea; postelnicul al treilea; postelnicel. Serdar; marele serdar, serdarul mare; serdarul de mazili. Sfetnic; primul sfetnic, marele sfetnic. Sluger. Sp─âtar, mare sp─âtar, vel sp─âtar; sp─ât─ârel. Stolnic; mare stolnic, val stolnic. ╚ś─âtrar. Vistier, vistiernic. Vornic; mare vornic, vornic mare, vel vornic; vornic de ╚Üara de Jos (de Sus); vornicel. V. titluri de noble╚Ťe.
RANG, Henri (1902-1946, n. Ia╚Öi), c─âl─âre╚Ť rom├ón. Medalie olimpic─â de argint (Berlin, 1936, la ÔÇ×Marele Premiu al Na╚ŤiunilorÔÇŁ). A f─âcut parte din ÔÇ×echipa de aurÔÇŁ a Rom├óniei ├«n perioada 1935-1940.

Rang dex online | sinonim

Rang definitie

Intrare: rang
rang substantiv neutru