rancoare definitie

2 intrări

4 definiții pentru rancoare

RÎNCOÁRE s. f. (Transilv.) Ură, pizmă. Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19.
RÂNCOÁRE s. f. (Reg.) Ură, pizmă. – Lat. rancor, -oris.
RANCOÁRE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
rancoare s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

rancoare dex

Intrare: râncoare
râncoare
Intrare: rancoare
rancoare