Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru rancoare

RÎNCOÁRE s. f. (Transilv.) Ură, pizmă. Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19.
RÂNCOÁRE s. f. (Reg.) Ură, pizmă. – Lat. rancor, -oris.
RANCOÁRE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
rancoare s. v. ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

rancoare definitie

rancoare dex

Intrare: râncoare
râncoare
Intrare: rancoare
rancoare