RANCHIUNÓS, -OÁSĂ, ranchiunoși, -oase, adj. Care poartă ranchiună, care ține dușmănie; răzbunător, dușmănos. – Din fr. rancuneux.

RANCHIUNÓS, -OÁSĂ, ranchiunoși, -oase, adj. Care poartă ranchiună, care ține dușmănie; răzbunător, dușmănos. – Din fr. rancuneux.

RANCHIUNÓS, -OÁSĂ, ranchiunoși, -oase, adj. Care poartă ranchiună; răzbunător.

ranchiunós (-chiu-) adj. m., pl. ranchiunóși; f. ranchiunoásă, pl. ranchiunoáse

ranchiunós adj. m. (sil. -chiu-), pl. ranchiunóși; f. sg. ranchiunoásă, pl. ranchiunoáse

RANCHIUNÓS adj. 1. dușmănos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) țânaș, zăcaș. (E un spirit ~.) 2. v. invidios.

RANCHIUNÓS, -OÁSĂ adj. Care poartă ranchiună; răzbunător. [Pron. -chiu-. / cf. fr. rancuneux].

RANCHÍUNÓS, -OÁSĂ adj. care poartă ranchiună: vindicativ. (< fr. rancuneux)

RANCHIUNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care poartă ranchiună; obsedat de ranchiună; răzbunător. /<fr. rancuneux

RANCHIUNOS adj. 1. dușmănos, răzbunător, (livr.) vindicativ, (reg.) țînaș, zăcaș. (E un spirit ~.) 2. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dîcos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, rîvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (Om ~ pe succesele altuia.)