Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ran─â

R├üN─é, r─âni, s. f. 1. Ruptur─â intern─â sau exterioar─â a ╚Ťesutului unei fiin╚Ťe vii, sub ac╚Ťiunea unui agent distrug─âtor; leziune, plag─â. ÔŚŐ Expr. Bun de pus la ran─â, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe ran─â = a ├«nt─âr├óta pe cineva, a st├órni lucrurile, agrav├ónd situa╚Ťia. A pune degetul pe ran─â = a g─âsi ╚Öi a ar─âta ├«n mod l─âmurit pricina unei st─âri de lucruri sup─âr─âtoare, a dezv─âlui adev─ârata cauz─â a unei situa╚Ťii nepl─âcute. 2. Fig. Durere moral─â, suferin╚Ť─â, chin sufletesc. ÔÇô Din sl. rana.
R├üN─é, r─âni, s. f. 1. Ruptur─â intern─â sau exterioar─â a ╚Ťesutului unei fiin╚Ťe vii, sub ac╚Ťiunea unui agent distrug─âtor; leziune, plag─â. ÔŚŐ Expr. Bun de pus la ran─â, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe ran─â = a ├«nt─âr├óta pe cineva, a st├órni lucrurile, agrav├ónd situa╚Ťia. A pune degetul pe ran─â = a g─âsi ╚Öi a ar─âta ├«n mod l─âmurit pricina unei st─âri de lucruri sup─âr─âtoare, a dezv─âlui adev─ârata cauz─â a unei situa╚Ťii nepl─âcute. 2. Fig. Durere moral─â, suferin╚Ť─â, chin sufletesc. ÔÇô Din sl. rana.
R├üN─é, r─âni, s. f. 1. Ruptur─â (local─â) a ╚Ťesuturilor corpului, cauzat─â de o t─âietur─â, de o lovitur─â sau de o infec╚Ťie; leziune, plag─â. De c─âdeai r─ânit ├«n lupt─â, ├«╚Ťi legam o ran─â ud─â. EFTIMIU, ├Ä. 105. C├«nd ├«i cur─â╚Ťam rana din um─âr... ofta ad├«nc. MIRONESCU, S. A. 118. ÔŚŐ (├Än contexte figurate) Orice cuv├«nt de m├«ng├«iere era acuma pentru d├«nsul un balsam pe o ran─â proasp─ât─â. REBREANU, R. I 281. ÔŚŐ Expr. Bun de pus la ran─â, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe ran─â = a ├«nt─âr├«ta pe cineva; a pune paie pe foc. A pune degetul pe ran─â = a descoperi ╚Öi a da pe fa╚Ť─â cu curaj cauza adev─ârat─â a unei st─âri de lucruri sup─âr─âtoare. O dat─â ce s-a pus degetul pe rana deschis─â, furtuna s-a dezl─ân╚Ťuit. BART, E. 285. ÔÖŽ Cicatrice, semn care r─âm├«ne dup─â vindecarea unei pl─âgi. 2. Fig. Durere moral─â, suferin╚Ť─â, chin. Pentr-un s─ârac ce simte, nu e ran─â sufleteasc─â Mai grozav─â dec├«t mila rea ╚Öi dispre╚Ťuitoare. VLAHU╚Ü─é, O. A. 77. S─â vii a-╚Ťi l─âsa m├«ng├«iat─â rana sufletului l├«ng─â nevast─â ╚Öi copii. CARAGIALE, O. VII 28. C─â nu-i ran─â de cu╚Ťit, Ci e ran─â de iubit. HODO╚ś, P. P. 36. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) rane (GANE, N. III 81, ALECSANDRI, P. A. 98, NEGRUZZI, S. I 152).
ránă s. f., g.-d. art. rắnii; pl. răni
ránă s. f., g.-d. art. rănii; pl. răni
RÁNĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adâncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ ușoară la mână.)
R├üN─é s. v. calvar, canon, cazn─â, chin, cicatrice, durere, patim─â, schingiuire, schingiuit, semn, suferin╚Ť─â, supliciu, tortur─â, urm─â.
r├ín─â (rß║»ni), s. f. ÔÇô Bub─â, plag─â. ÔÇô Mr. ran─â, megl. r─ân─â. Sl. (bg., sb., cr., slov., rus.) rana (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 304; Conev 92). ÔÇô Der. r─âni, vb. (a face r─âni), din sl. raniti; r─ânitur─â, s. f. (├«nv., ran─â).
R├üN─é r─âni f. 1) V─ât─âmare local─â a unui ╚Ťesut organic, provocat─â de o traum─â; plag─â; leziune. ÔŚŐ Bun de pus la ~ se spune despre o persoan─â bun─â la inim─â. A pune degetul pe ~ a ar─âta care este situa╚Ťia adev─ârat─â, f─âr─â ocoli╚Öuri ╚Öi menajamente. 2) fig. Suferin╚Ť─â moral─â. [G.-D. r─ânii] /<sl. rana
ran─â f. 1. ruptur─â ├«n p─âr╚Ťile moi ale corpului; 2. fig. suferin╚Ť─â, durere: r─ânile inimei. [Slav. RANA].
r├ín─â f., pl. r─ân─ş (vech─ş) rane (vsl. bg. s├«rb. rus. r├ína, ran─â). Leziune produs─â ├«n carne pintrÔÇÖo lovitur─â cÔÇÖun glon╚Ť or─ş cÔÇÖo arm─â ascu╚Ťit─â: o ran─â din b─ât─âlie. Fig. Suferin╚Ť─â moral─â, ├«ntristare ad├«nc─â: ranele vr─âjm─â╚Öie─ş (Cant. Ist. ─şer. 382).
rană s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. CICATRICE. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SEMN. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ. URMĂ.
RANĂ s. (MED.) 1. bubă, leziune, plagă, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adîncă.) 2. lovitură, (înv.) vătămătură. (Are o ~ ușoară la mînă.)
a ├«nv├órti cu╚Ťitul ├«n ran─â expr. a ad─âuga la suferin╚Ťa cuiva un nou motiv de suferin╚Ť─â; a spori suferin╚Ťa (cuiva).
a pune degetul pe ran─â expr. a dezv─âlui adev─ârata cauz─â a unei situa╚Ťii nepl─âcute.
a r─âsuci cu╚Ťitul ├«n ran─â (cuiva) expr. a spori sup─ârarea (cuiva).

Ran─â dex online | sinonim

Ran─â definitie

Intrare: ran─â
ran─â substantiv feminin