ramolit definitie

2 intrări

22 definiții pentru ramolit

RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde, în urma procesului de îmbătrânire, acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.
RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ramolisment. – V. ramoli.
RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrâneții) acuitatea, integritatea facultăților intelectuale și fizice. – Din fr. ramollir.
RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.
RAMOLÍ, ramolesc, vb. IV. Refl. A-și pierde (din cauza bătrîneții) vioiciunea minții, facultățile intelectuale și fizice.
RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj. Care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrîneții). Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. ◊ (Substantivat) Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245.
!ramolí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ramoléște, imperf. 3 sg. se ramoleá; conj. prez. 3 să se ramoleáscă
*ramolít adj. m., s. m., pl. ramolíți; adj. f., s. f. ramolítă, pl. ramolíte
ramolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ramolésc, imperf. 3 sg. ramoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ramoleáscă
RAMOLÍ vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza.
RAMOLÍT adj., s. 1. adj. v. senil. 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)
A (se) ramoli ≠ a (se) fortifica
RAMOLÍ vb. IV. refl. A-și pierde vioiciunea, agerimea minții; a slăbi din punct de vedere fizic și intelectual (din cauza bătrâneții). [< fr. ramollir].
RAMOLÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrâneții). [< ramoli].
RAMOLÍ vb. refl. a-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor, agerimea minții. (< fr. ramollir)
ramolí (ramolésc, ramolít), vb. refl. – A se rablagi. Fr. se ramollir. – der. ramoleală, s. f. (rablagire); ramolisment, s. n., din fr. ramollissement.
A SE RAMOLÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se rablagi; a se hârbui; a se rebeji. /<fr. ramollir
ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr. ramolli).
*ramolésc v. tr. (fr. ramollir, d. mou, molle, moale). Slăbesc (moleșesc) inteligența: beția te ramolește. V. refl. Bețivu se ramolește curînd. V. zaharisesc.
*ramolít, -ă adj. (fr. ramolli). Cu mintea slăbită, tîmpit: ramolit de beție. V. izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit.
RAMOLI vb. (MED.) (livr.) a se seniliza, (înv.) a se matofi, (fam. fig.) a se hodorogi, a se rablagi, a se zaharisi, (impr.) a se scleroza.
RAMOLIT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.) 2. s. babalîc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

ramolit dex

Intrare: ramoli
ramoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ramolit
ramolit adjectiv