ramificare definitie

2 intrări

21 definiții pentru ramificare

RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbori, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.
RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica. – V. ramifica.
RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbori, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.
RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica. – V. ramifica.
RAMIFICÁ, ramífic, vb. I. Refl. A se despărți în două (sau în mai multe) ramuri.
RAMIFICÁRE, ramificări, s. f. Faptul de a se ramifica; despărțire în ramuri. Ramificarea arterelor.
ramificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ramífică
ramificáre s. f., g.-d. art. ramificắrii; pl. ramificắri
ramificá vb., ind. prez. 3 sg. ramífica
ramificáre s. f., g.-d. art. ramificării; pl. ramificări
RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)
RAMIFICÁRE s. 1. ramificație. (~a unui copac.) 2. diversificare. (~a producției.)
RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier].
RAMIFICÁRE s.f. Faptul de a se ramifica; ramificație. [< ramifica].
RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)
A SE RAMIFICÁ pers. 3 se ramífică intranz. (despre arbori, drumuri, conducte etc.) A se despărți în ramuri; a porni dintr-un punct în mai multe direcții. /<lat. ramificare, fr. ramifier
ramificà v. a se divide în ramuri (arbori, nervi; fig. științe).
*ramífic, a v. tr. (mlat. rami-fico, -ficáre, d. ramus, ramură, și facere, a face). Despart în ramurĭ (propriŭ și fig.). V. refl. Mă despart în ramurĭ, mă rămurez: trunchĭu se ramifică, coarnele cerbuluĭ îs ramificate, nervĭ ramificațĭ. Fig. Rasele se ramifică în popoare.
*ramificațiúne f. (mlat. ramificatio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se ramifica. Parte ramificată: o ramificațiune a Carpaților, a nervilor, a stradeĭ. – Și -áție și -áre.
RAMIFICA vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)
RAMIFICARE s. 1. ramificație. (~ unui copac.) 2. diversificare. (~ producției.)

ramificare dex

Intrare: ramifica
ramifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: ramificare
ramificare substantiv feminin