Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ramifica╚Ťie

RAMIFIC├ü╚ÜIE, ramifica╚Ťii, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile ╚Öi r─âd─âcinile plantelor; ramificare. ÔÖŽ (Concr.) Parte desf─âcut─â dintr-un ├«ntreg; ramur─â, bra╚Ť. ÔÖŽ Desp─âr╚Ťitur─â, subdiviziune, sub├«mp─âr╚Ťire. 2. Locul de separare a unei c─âi de circula╚Ťie, a unor conducte etc. ├«n dou─â sau ├«n mai multe ramuri; (fiecare dintre) desp─âr╚Ťiturile (secundare) formate prin aceast─â separare. ÔÇô Din fr. ramification.
RAMIFIC├ü╚ÜIE, ramifica╚Ťii, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile ╚Öi r─âd─âcinile plantelor; ramificare. ÔÖŽ (Concr.) Parte desf─âcut─â dintr-un ├«ntreg; ramur─â, bra╚Ť. ÔÖŽ Desp─âr╚Ťitur─â, subdiviziune, sub├«mp─âr╚Ťire. 2. Locul de separare a unei c─âi de circula╚Ťie, a unor conducte etc. ├«n dou─â sau ├«n mai multe ramuri; (fiecare dintre) desp─âr╚Ťiturile (secundare) formate prin aceast─â separare. ÔÇô Din fr. ramification.
RAMIFIC├ü╚ÜIE, ramifica╚Ťii, s. f. Ramificare; (concretizat) parte desf─âcut─â dintr-un ├«ntreg; ramur─â, bra╚Ť; prelungire. Cele din urm─â ramifica╚Ťii ale mun╚Ťilor Dobrogei, la Dun─âre, se urcau pe nesim╚Ťite, a╚Öa c─â focul pe care-l vedeau acum la deal p─âruse... o stea. D. ZAMFIRESCU, R. 125. ÔÖŽ Desp─âr╚Ťitur─â, subdiviziune.
ramific├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. ramific├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ramific├í╚Ťiei; pl. ramific├í╚Ťii, art. ramific├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ramific├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ramific├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ramific├í╚Ťiei; pl. ramific├í╚Ťii, art. ramific├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
RAMIFIC├ü╚ÜIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. v. bra╚Ť. 3. v. schimb─âtor de cale. (~ la calea ferat─â.)
RAMIFIC├ü╚ÜIE s.f. Ramificare; ├«ncruci╚Öare. ÔÖŽ (Concr.) Parte ramificat─â; ramur─â; bra╚Ť; prelungire. [Gen. -iei, var. ramifica╚Ťiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione].
RAMIFIC├ü╚ÜIE s. f. loc unde se ramific─â un drum, un curs de ap─â etc. ÔŚŐ parte ramificat─â: ramur─â, bra╚Ť, subdiviziune. (< fr. ramification)
RAMIFIC├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A SE RAMIFICA. 2) Loc de separare ├«n ramuri (a unei ape, a unui drum etc.). 3) Diviziune a unui ├«ntreg; ramur─â. [G.-D. ramifica╚Ťiei; Sil -╚Ťi-e] /<fr. ramification
ramifica╚Ťiune f. 1. dispozi╚Ťiunea ramurilor pe o crac─â; 2. diviziunile ╚Öi subdiviziunile unui obiect: ramifica╚Ťiunile vinelor.
*ramifica╚Ťi├║ne f. (mlat. ramificatio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se ramifica. Parte ramificat─â: o ramifica╚Ťiune a Carpa╚Ťilor, a nervilor, a strade─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
RAMIFICA╚ÜIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. (GEOGR.) bra╚Ť, (pop.) crac. (~ a unei ape curg─âtoare.)
RAMIFIC├ü╚ÜIE s. f. (< fr. ramification, it. ramificazione): subdiviziune, sub├«mp─âr╚Ťire a limbii. ÔŚŐ ~ teritori├íl─â: diferen╚Ťiere a limbii din punct de vedere teritorial (geografic), ca rezultat al ├«ntinderii acesteia ├«n spa╚Ťiu. Sunt considerate r. teritoriale ale limbii: dialectele, subdialectele ╚Öi graiurile.(v.). ÔŚŐ ~ soci├íl─â: diferen╚Ťiere a limbii din punct de vedere social ╚Öi cultural, ca urmare a folosirii limbii de diverse categorii de oameni, cu grade de cultur─â diferite. Sunt considerate r. sociale ale limbii: limbajele tehnice, argourile ╚Öi jargoanele (v.).

Ramifica╚Ťie dex online | sinonim

Ramifica╚Ťie definitie

Intrare: ramifica╚Ťie
ramifica╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e