RAJÁH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. – Din fr. rajah.

RAJÁH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah.

RAJÁH, rajahi, s. m. Prinț indian.

rajáh s. m., pl. rajáhi

rajáh s. m., pl. rajáhi

RAJÁH s.m. Titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut; cel care deține acest titlu. [Var. radjah s.m. / < fr. rajah, cf. hind. raja].

RAJÁH s. m. titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut. (< fr. rajah)

RAJÁH ~i m. (în India antica și feudală) 1) Conducător al statului. 2) Descendent al unei familii regale; prinț indian. /<fr. rajah

Begonia rajah Ridl. Specie cu flori mici, roz-pal, într-o inflorescență lungă de cca 20 cm. Frunze asimetric-cordiforme, aproape rotunde sau reniforme, cu vîrful ascuțit și margini dentat-păroase, pe partea inferioară roșii-maronii, pe cea superioară cu dungi verzi-galbene de-a lungul nervurilor, iar pe porțiunea dintre nervuri cu pete maronii. Rizom subțire.