RAIONÁ, raionez, vb. I. Tranz. 1. A împărți în raioane (1). 2. A repartiza pe raioane (2). [Pr.: ra-io-] – Din raion.

RAIONÁRE, raionări, s. f. Acțiunea de a raiona și rezultatul ei. [Pr.: ra-io-] – V. raiona.

RAIONÁ, raionez, vb. I. Tranz. 1. A împărți în raioane (1). 2. A repartiza pe raioane (2). [Pr.: ra-io-] – Din raion.

RAIONÁRE, raionări, s. f. Acțiunea de a raiona și rezultatul ei. [Pr.: ra-io-] – V. raiona.

RAIONÁRE, raionări, s. f. Împărțire în raioane; repartizare (a unor produse agricole sau industriale) pentru anumite raioane. Raionarea sorturilor de cereale. ▭ Sarcinile de bază în ameliorarea plantelor agricole sînt raionarea justă a soiurilor ameliorate și a celor locale pe zone naturale de producție. CONIEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/2.

raioná (a ~) (-io-) vb., ind. prez. 3 raioneáză

raionáre (-io-) s. f., g.-d. art. raionắrii; pl. raionắri

raioná vb. (sil. -io-), ind. prez. 1 sg. raionéz, 3 sg. și pl. raioneáză

raionáre s. f. (sil. -io-), g.-d. art. raionării; pl. raionări

RAIONÁRE s. zonare. (~ a suprafețelor agricole ale unui teritoriu.)

RAIONÁ vb. I. tr. A împărți în raioane (1); a repartiza unele produse agricole sau industriale pentru anumite raioane (1). [< fr. rayonner].

RAIONÁRE s.f. Acțiunea de a raiona și rezultatul ei. [Pron. ra-io-. / < raiona].

RAIONÁ vb. tr. 1. a împărți în raioane (1). 2. a repartiza (mărfuri, produse) pe raioane (3). ◊ a distribui soiurile unei specii de plante, diferențiat. (< fr. rayonner)

A RAIONÁ ~éz tranz. 1) (teritorii, localități etc.) A împărți în raioane. 2) (plante agricole) A repartiza după anumite raioane. /Din raion

RAIONARE s. zonare. (~ suprafețelor agricole ale unui teritoriu.)

RAIONÁRE (< raion) s. f. 1. Operație de împărțire administrativ-teritorială pe raioane (1). 2. (PEDOL.) R. pedologică = delimitare a unităților teritoriale cu însușiri pedologice relativ unitare, rezultate în urma unui proces specific de geneză și de evoluție a solurilor; zonare (2).