rahitic definitie

10 definiții pentru rahitic

RAHÍTIC, -Ă, rahitici, -ce, adj. (Despre persoane, adesea substantivat) Care suferă de rahitism. – Din fr. rachitique.
RAHÍTIC, -Ă, rahitici, -ce, adj. (Despre persoane, adesea substantivat) Care suferă de rahitism. – Din fr. rachitique.
RAHÍTIC, -Ă, rahitici, -e, adj. Care suferă de rahitism, bolnav de rahitism. Un biet copil rahitic privește către desfășurarea trăsurilor. IORGA, la CADE. ♦ (Despre unele părți ale corpului) Anormal dezvoltat, prea subțire. Slujbașul cel osos și deșirat... cu mîini noduroase și rahitice. I. BOTEZ, ȘC. 75. ◊ (Substantivat) Sanatoriu pentru rahitici.
rahític adj. m., pl. rahítici; f. rahítică, pl. rahítice
rahític adj. m., pl. rahítici; f. sg. rahítică, pl. rahítice
RAHÍTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de rahitism. ♦ (Om) nedezvoltat, slab. [Cf. fr. rachitique, it. rachitico].
RAHÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de rahitism. ◊ (despre părți ale corpului) anormal dezvoltat, subțire. (< fr. rachitique)
RAHÍTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care este bolnav de rahitism. /<fr. rachitique, ngr. rahitikós
rahitic a. atacat de rahitism.
*rachític, -ă adj. (ngr. rahitikós). Med. Bolnav de rachitizm: aeru de mare folosește copiilor rachiticĭ. Subst. Un rachitic. – Și rah-.

rahitic dex

Intrare: rahitic
rahitic adjectiv