Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru rafinare

RAFIN├ü, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A cur─â╚Ťa un produs de impurit─â╚Ťi, de substan╚Ťele str─âine pe care le con╚Ťine. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite ├«n industria h├órtiei ├«n scopul separ─ârii, perierii ╚Öi hidrat─ârii fibrelor. 3. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. ÔÇô Din fr. raffiner.
RAFIN├üRE, rafin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rafina ╚Öi rezultatul ei; rafinaj. 1. Proces tehnologic prin care se ├«ndep─ârteaz─â impurit─â╚Ťile din unele substan╚Ťe (alcool, uleiuri, zah─âr etc.), ├«n scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii calit─â╚Ťii lor. 2. Tratament al pastei de h├órtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatr─â, dup─â procesul de fierbere. ÔÇô V. rafina.
RAFIN├ü, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A cur─â╚Ťa un produs de impurit─â╚Ťi, de substan╚Ťele str─âine pe care le con╚Ťine. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite ├«n industria h├órtiei ├«n scopul separ─ârii, perierii ╚Öi hidrat─ârii fibrelor. 3. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. ÔÇô Din fr. raffiner.
RAFIN├üRE, rafin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rafina ╚Öi rezultatul ei; rafinaj. 1. Proces tehnologic prin care se ├«ndep─ârteaz─â impurit─â╚Ťile din unele substan╚Ťe (alcool, uleiuri, zah─âr etc.), ├«n scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii calit─â╚Ťii lor. 2. Tratament al pastei de h├órtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatr─â, dup─â procesul de fierbere. ÔÇô V. rafina.
RAFIN├ü, rafinez, vb. I. Tranz. 1. A cur─â╚Ťa un produs de substan╚Ťele str─âine pe care le con╚Ťine. A rafina zah─ârul. 2. Fig. A face mai fin, mai delicat, mai subtil. (Refl.) ├Äntr-o ╚Ťar─â cu o cultur─â artistic─â serioas─â... gustul s-a rafinat ╚Öi mintea s-a ascu╚Ťit de at├«tea opere nepieritoare. VLAHU╚Ü─é, O. A. 210.
RAFIN├üRE, rafin─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a rafina; cur─â╚Ťirea unui produs de materiile str─âine pe care le con╚Ťine. Rafinarea alcoolului. 2. Fig. Perfec╚Ťionare, sub╚Ťiere a gustului sau a sim╚Ťirii cuiva; rafinament. Mai ├«nt├«i o rafinare cerebral─â trecut─â prin ereditate de la o genera╚Ťie la alta. IBR─éILEANU, SP. CR. 31. N-a ajuns pe Eminescu, n-are fine╚Ťa ╚Öi rafinarea acestuia. GHEREA, ST. CR. III 403.
rafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rafineáză
rafináre s. f., g.-d. art. rafinắrii; pl. rafinắri
rafin├í vb., ind. prez. 1 sg. rafin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rafine├íz─â
rafináre s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări
RAFINÁ vb. v. civiliza.
RAFIN├üRE s. 1. v. stilare. 2. fine╚Ťe, rafinament, subtilitate. (~ nuan╚Ťelor stilistice.)
RAFIN├ü vb. I. 1. tr. A cur─â╚Ťa (o substan╚Ť─â, un produs etc.) de corpurile str─âine pe care le con╚Ťine. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr. raffiner, it. raffinare].
RAFIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) rafina ╚Öi rezultatul ei; rafinaj. ÔÖŽ Opera╚Ťia de defibrare fin─â a pastei din fibre de lemn pentru a ob╚Ťine un grad de m─âcinare mai ridicat. [< rafina].
RAFIN├ü vb. I. tr. a cur─â╚Ťa o substan╚Ť─â, un produs etc. de corpurile str─âine pe care le con╚Ťine. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr. raffiner)
RAFIN├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) rafina; rafinaj. 2. opera╚Ťia de defibrare fin─â a pastei din fibre de lemn pentru a ob╚Ťine un grad de m─âcinare mai ridicat. (< rafina)
A RAFIN├ü ~├ęz tranz. 1) (produse alimentare sau industriale) A cur─â╚Ťa de impurit─â╚Ťi. 2) (petrol) A separa de produsele con╚Ťinute (benzin─â, motorin─â, p─âcur─â etc.). 3) fig. A face s─â se rafineze; a face (mai) fin; a civiliza. /<fr. raffiner, germ. raffinieren
A SE RAFIN├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni (mai) fin; a c─âp─âta fine╚Ťe; a c─âp─âta gusturi alese, fine; a se civiliza; a se cizela; a se stila. /<fr. raffiner, germ. raffinieren
rafin├á v. 1. a face mai fin sau mai curat: a rafina zah─ârul; 2. fig. a exagera fine╚Ťa, a subtiliza.
rafinare f. 1. ac╚Ťiunea de a rafina (zah─âr, metale); 2. fig. fine╚Ť─â exagerat─â.
*rafin├ęz v. tr. (fr. raffiner, d. pref. re- ╚Öi affiner, compus din pref. a- ╚Öi fin, fin). Fac ma─ş fin, ma─ş curat: a rafina zah─âr, petrol. Fig. Fac ma─ş delicat, ma─ş subtil, ma─ş ╚Öiret: a te rafina; a-╚Ť─ş rafina limba, stilu, gustu, pl─âcerile.
RAFINA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se stila, (├«nv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se sub╚Ťia, a se ╚Ölefui, (├«nv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ ╚Öi el.)
RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, ╚Ölefuire. (~ exprim─ârii; ~ ├«n comportare.) 2. fine╚Ťe, rafinament, subtilitate. (~ nuan╚Ťelor stilistice.)
RAFIN├üRE (< rafina) s. f. 1. Proces tehnologic prin care se ├«ndep─ârteaz─â impurit─â╚Ťile din unele substan╚Ťe (alcool, uleiuri, zah─âr, produse petroliere etc.), ├«n scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii calit─â╚Ťii lor, folosind diferite metode (distilare frac╚Ťionar─â, tratare cu agen╚Ťi chimici, cu absorban╚Ťi, cu solven╚Ťi selectivi etc.). R. metalelor se face, ├«n general, prin electroliz─â (ex. r. electrolitic─â a cuprului, a argintului etc.) ╚Öi are loc dup─â afinare. 2. (IND. H├éRTIEI) Tratament mecanic al pastei de h├órtie, al semicelulozei etc., executat de obicei cu ajutorul rafinoarelor cu piatr─â dup─â procesul de fierbere.

Rafinare dex online | sinonim

Rafinare definitie

Intrare: rafina
rafina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rafinare
rafinare substantiv feminin