rafinare definitie

2 intrări

24 definiții pentru rafinare

RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din fr. raffiner.
RAFINÁRE, rafinări, s. f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor. 2. Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere. – V. rafina.
RAFINÁ, rafinez, vb. I. 1. Tranz. A curăța un produs de impurități, de substanțele străine pe care le conține. 2. Tranz. A trata semifabricatele fibroase folosite în industria hârtiei în scopul separării, perierii și hidratării fibrelor. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil. – Din fr. raffiner.
RAFINÁRE, rafinări, s. f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor. 2. Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere. – V. rafina.
RAFINÁ, rafinez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un produs de substanțele străine pe care le conține. A rafina zahărul. 2. Fig. A face mai fin, mai delicat, mai subtil. (Refl.) Într-o țară cu o cultură artistică serioasă... gustul s-a rafinat și mintea s-a ascuțit de atîtea opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. 210.
RAFINÁRE, rafinări, s. f. 1. Acțiunea de a rafina; curățirea unui produs de materiile străine pe care le conține. Rafinarea alcoolului. 2. Fig. Perfecționare, subțiere a gustului sau a simțirii cuiva; rafinament. Mai întîi o rafinare cerebrală trecută prin ereditate de la o generație la alta. IBRĂILEANU, SP. CR. 31. N-a ajuns pe Eminescu, n-are fineța și rafinarea acestuia. GHEREA, ST. CR. III 403.
rafiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rafineáză
rafináre s. f., g.-d. art. rafinắrii; pl. rafinắri
rafiná vb., ind. prez. 1 sg. rafinéz, 3 sg. și pl. rafineáză
rafináre s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări
RAFINÁ vb. v. civiliza.
RAFINÁRE s. 1. v. stilare. 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)
RAFINÁ vb. I. 1. tr. A curăța (o substanță, un produs etc.) de corpurile străine pe care le conține. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) face mai subtil, mai delicat. [< fr. raffiner, it. raffinare].
RAFINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. ♦ Operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. [< rafina].
RAFINÁ vb. I. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține. II. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat. (< fr. raffiner)
RAFINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) rafina; rafinaj. 2. operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. (< rafina)
A RAFINÁ ~éz tranz. 1) (produse alimentare sau industriale) A curăța de impurități. 2) (petrol) A separa de produsele conținute (benzină, motorină, păcură etc.). 3) fig. A face să se rafineze; a face (mai) fin; a civiliza. /<fr. raffiner, germ. raffinieren
A SE RAFINÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) fin; a căpăta finețe; a căpăta gusturi alese, fine; a se civiliza; a se cizela; a se stila. /<fr. raffiner, germ. raffinieren
rafinà v. 1. a face mai fin sau mai curat: a rafina zahărul; 2. fig. a exagera fineța, a subtiliza.
rafinare f. 1. acțiunea de a rafina (zahăr, metale); 2. fig. fineță exagerată.
*rafinéz v. tr. (fr. raffiner, d. pref. re- și affiner, compus din pref. a- și fin, fin). Fac maĭ fin, maĭ curat: a rafina zahăr, petrol. Fig. Fac maĭ delicat, maĭ subtil, maĭ șiret: a te rafina; a-țĭ rafina limba, stilu, gustu, plăcerile.
RAFINA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el.)
RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, șlefuire. (~ exprimării; ~ în comportare.) 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)
RAFINÁRE (< rafina) s. f. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr, produse petroliere etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor, folosind diferite metode (distilare fracționară, tratare cu agenți chimici, cu absorbanți, cu solvenți selectivi etc.). R. metalelor se face, în general, prin electroliză (ex. r. electrolitică a cuprului, a argintului etc.) și are loc după afinare. 2. (IND. HÂRTIEI) Tratament mecanic al pastei de hârtie, al semicelulozei etc., executat de obicei cu ajutorul rafinoarelor cu piatră după procesul de fierbere.

rafinare dex

Intrare: rafina
rafina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rafinare
rafinare substantiv feminin