Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru radiu

R├üDIU s. n. Element radioactiv care se g─âse╚Öte ├«n minereurile de uraniu, folosit ├«n medicin─â ╚Öi ├«n fizica nuclear─â. [Var.: r├ídium s. n.] ÔÇô Din fr. radium.
RÁDIUM s. n. v. radiu.
RẮDIU s. n. v. rediu.
R├üDIU s. n. Element radioactiv care se g─âse╚Öte ├«n minereurile de uraniu, folosit ├«n medicin─â ╚Öi ├«n fizica nuclear─â. [Var.: r├ídium s. n.] ÔÇô Din fr. radium.
RÁDIUM s. n. v. radiu.
RẮDIU s. n. v. rediu.
R├üDIU s. n. Metal radioactiv, asem─ân─âtor din punct de vedere chimic cu bariul. Radiul a avut deja aplica╚Ťiuni medicale din cauza propriet─â╚Ťilor lui de a distruge ╚Ťesuturile. MARINESCU, P. A. 34. ÔÇô Variant─â: r├ídium (MARINESCU, P. A. 34) s. n.
RÁDIUM s. n. v. radiu.
RẮDIU s. n. v. rediu.
R├ëDIU, rediuri, s. n. (Regional) P─âdure mic─â ╚Öi t├«n─âr─â; p─âdurice, redi╚Ö. V├«nturi puternice usuc─â planta╚Ťiile; rediurile abia vegeteaz─â. SADOVEANU, E. 94. ├Än rediuri ╚Öi gr─âdini, Pintre razele de stele zboar─â roiuri de lumini. ALECSANDRI, P. II 152. Unde s├«nt rediurile umbroase? NEGRUZZI, S. I 95. ╚śi cu roibul se l─âsa Deasupra Copoului, Colea-n rediul Breazului. ALECSANDRI, P. P. 88. ÔÇô Variant─â: rß║»diu (ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 194, ╚śEZ. IV 225) s. n.
r├ídiu [diu pron. d─şu] s. n., art. r├ídiul; simb. Ra
rádiu [-diu pron. -diu]/rádium (sil. -di-um) s. n., art. rádiul /rádiumul; simb. Ra
R├üDIU s.n. Element radioactiv asem─ân─âtor din punct de vedere chimic cu bariul, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n fizic─â ╚Öi medicin─â. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium].
RÁDIUM s.n. v. radiu.
R├üDIU/R├üDIUM s. n. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-p─âm├óntoase, folosit ├«n substan╚Ť─â emi╚Ť─âtoare de radia╚Ťii ├«n medicin─â ╚Öi ├«n fizica nuclear─â. (< fr. radium)
R├üDIU n. Metal alb-argintiu, radioactiv, ├«ntrebuin╚Ťat, mai ales, ca surs─â pentru ob╚Ťinerea neutronilor (├«n medicin─â). [Var. radium] /<fr. radium, germ. Radium
radiu(m) n. metal descoperit ├«n 1899 de Curie ╚Öi caracterizat prin aceea c─â s─ârurile sale sunt luminoase, produc├ónd diferite ac╚Ťiuni chimice.
rădiu n. Mold. pădurice: adio! rădiuri, codri umbroși! NEGR. [Vechiu-rom. reade (1537): origină necunoscută].
*r├ídi┼ş n. (lat. ╚Ötiin╚Ťific radium, d. lat. radius, raz─â, din cauz─â c─â emite raze). Chim. Un metal descoperit de Curie, B├ęmont ╚Öi so╚Ťia lu─ş Curie la 1899. ÔÇô Radiu se afl─â ├«n oxidu natural de urani┼ş ╚Öi se caracterizeaz─â pin s─ârile ╚Öi solu╚Ťiunile s─ârilor lu─ş, care emit raze care influen╚Ťeaz─â placa fotografic─â, fac aeru conductor de electricitate, produc diverse ac╚Ťiun─ş chimice ╚Ö. a.
Ra, simbol chimic pentru radiu.
R├üDIU (< fr., germ. {i}; {s} fr. radio[actif] ÔÇ×radioactivÔÇŁ) s. n. Element radioactiv (Ra; nr. at. 88, m. at. 226,03) din grupa metalelor alcalino-p─âm├óntoase. Se g─âse╚Öte ├«n minereuri de uraniu. A fost descoperit ├«n 1898 de Pierre ╚Öi Maria Sk┼éodowska-Curie ╚Öi colaboratorul lor G. B├ęmont ╚Öi izolat ├«n 1910. Cel mai stabil izotop, Ra226, are perioada de ├«njum─ât─â╚Ťire de 1620 de ani; metal alb-argintiu str─âlucitor, foarte activ. Datorit─â propriet─â╚Ťilor sale radioactive este folosit ├«n medicin─â (terapia prin radia╚Ťii, radiologie, medicin─â nuclear─â) ╚Öi ├«n tehinc─â (├«n amestec cu beriliu serve╚Öte ca surs─â de neutroni).

Radiu dex online | sinonim

Radiu definitie

Intrare: r─âdiu
r─âdiu
Intrare: radiu
radiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -d─şu
radium substantiv neutru (numai) singular
Ra 1 simbol simbol