Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru radiotransmisiune

RADIOTRANSMIS├ŹE s. f. v. radiotransmisiune.
RADIOTRANSMISI├ÜNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distan╚Ť─â prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. Transmisie de radiodifuziune; programul transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-. ÔÇô Var.: radiotransm├şsie s. f.] ÔÇô Din fr. radiotransmission.
RADIOTRANSMISI├ÜNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distan╚Ť─â prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] ÔÇô Din fr. radiotransmission.
RADIOTRANSMISI├ÜNE s. f. Transmitere la distan╚Ť─â, cu ajutorul undelor electromagnetice, a unor sunete, a unor semne sau a unor imagini.
radiotransmisi├║ne/radiotransm├şsie (-di-o-tran-smi-si-u-/-trans-mi-//-si-e) s. f., g.-d. art. radiotransmisi├║nii/radiotransm├şsiei; pl. radiotransmisi├║ni/radiotransm├şsii
radiotransmisi├║ne s. f. (sil. -di-o-, -si-u-; mf. -trans-), g.-d. art. radiotransmisi├║nii; pl. radiotransmisi├║ni
RADIOTRANSM├ŹSIE s.f. v. radiotransmisiune.
RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [Pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission].
RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission)
RADIOTRANSMISIÚNE ~i f. 1) Transmisiune a unor sunete sau imagini prin unde radio. 2) Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radioemisiune. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotransmission

Radiotransmisiune dex online | sinonim

Radiotransmisiune definitie

Intrare: radiotransmisiune
radiotransmisie substantiv feminin
radiotransmisiune substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-, -si-u-; mf. -trans-