radiotransmisie definitie

10 definiții pentru radiotransmisie

RADIOTRANSMISÍE s. f. v. radiotransmisiune.
RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. Transmisie de radiodifuziune; programul transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-. – Var.: radiotransmísie s. f.] – Din fr. radiotransmission.
RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission.
RADIOTRANSMISIÚNE s. f. Transmitere la distanță, cu ajutorul undelor electromagnetice, a unor sunete, a unor semne sau a unor imagini.
radiotransmisiúne/radiotransmísie (-di-o-tran-smi-si-u-/-trans-mi-//-si-e) s. f., g.-d. art. radiotransmisiúnii/radiotransmísiei; pl. radiotransmisiúni/radiotransmísii
radiotransmisiúne s. f. (sil. -di-o-, -si-u-; mf. -trans-), g.-d. art. radiotransmisiúnii; pl. radiotransmisiúni
RADIOTRANSMÍSIE s.f. v. radiotransmisiune.
RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [Pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission].
RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission)
RADIOTRANSMISIÚNE ~i f. 1) Transmisiune a unor sunete sau imagini prin unde radio. 2) Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radioemisiune. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotransmission

radiotransmisie dex

Intrare: radiotransmisiune
radiotransmisie substantiv feminin
radiotransmisiune substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-, -si-u-; mf. -trans-