radiotelemecanică definitie

7 definiții pentru radiotelemecanică

RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + telemecanică.
RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. Ramură a telemecanicii care folosește undele radio pentru emiterea și recepționarea comenzilor. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + telemecanică.
radiotelemecánică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiotelemecánicii
radiotelemecánică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiotelemecánicii
RADIOTELEMECÁNICĂ s.f. Dirijarea mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotélémécanique].
RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique)
RADIOTELEMECÁNICĂ f. Metodă de dirijare a proceselor tehnice de la distanță prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /radio- + telemecanică

radiotelemecanică dex

Intrare: radiotelemecanică
radiotelemecanică substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-