radiotelegrafiat definitie

11 definiții pentru radiotelegrafiat

RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.
RADIOTELEGRAFIÁT, -Ă, radiotelegrafiați, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-at] – V. radiotelegrafia.
RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier.
RADIOTELEGRAFIÁT, -Ă, radiotelegrafiați, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-at] – V. radiotelegrafia.
RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite (o știre, o comunicare etc.) prin radiotelegrafie.
RADIOTELEGRAFIÁT, -Ă, radiotelegrafiați, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie.
radiotelegrafiá (a ~) (-di-o-, -le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiotelegrafiáză, 1 pl. radiotelegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să radiotelegrafiéze; ger. radiotelegrafiínd (-fi-ind)
radiotelegrafiá vb. (sil. -di-o-) telegrafia
RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o știre, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. radiotélegraphier].
RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier)
A RADIOTELEGRAFIÁ ~éz tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotélégraphier

radiotelegrafiat dex

Intrare: radiotelegrafia
radiotelegrafia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-o-
Intrare: radiotelegrafiat
radiotelegrafiat adjectiv