Dic»õionare ale limbii rom√Ęne

11 defini»õii pentru radiotelegrafiat

RADIOTELEGRAFI√Ā, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] ‚Äď Din fr. radiot√©l√©graphier.
RADIOTELEGRAFI√ĀT, -ńā, radiotelegrafia»õi, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-at] ‚Äď V. radiotelegrafia.
RADIOTELEGRAFI√Ā, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] ‚Äď Din fr. radiot√©l√©graphier.
RADIOTELEGRAFI√ĀT, -ńā, radiotelegrafia»õi, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-at] ‚Äď V. radiotelegrafia.
RADIOTELEGRAFI√Ā, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite (o »ôtire, o comunicare etc.) prin radiotelegrafie.
RADIOTELEGRAFI√ĀT, -ńā, radiotelegrafia»õi, -te, adj. Transmis prin radiotelegrafie.
radiotelegrafi√° (a ~) (-di-o-, -le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiotelegrafi√°zńÉ, 1 pl. radiotelegrafi√©m (-fi-em); conj. prez. 3 sńÉ radiotelegrafi√©ze; ger. radiotelegrafi√≠nd (-fi-ind)
radiotelegrafi√° vb. (sil. -di-o-) telegrafia
RADIOTELEGRAFI√Ā vb. I. tr. A transmite (o »ôtire, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iazńÉ, ger. -iind. / cf. fr. radiot√©legraphier].
RADIOTELEGRAF√ć√Ā vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiot√©l√©graphier)
A RADIOTELEGRAFI√Ā ~√©z tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiot√©l√©graphier

Radiotelegrafiat dex online | sinonim

Radiotelegrafiat definitie

Intrare: radiotelegrafia
radiotelegrafia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-o-
Intrare: radiotelegrafiat
radiotelegrafiat adjectiv