Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru radiotelegrafia

RADIOTELEGRAFI├ü, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] ÔÇô Din fr. radiot├ęl├ęgraphier.
RADIOTELEGRAF├ŹE s. f. Comunica╚Ťie telegrafic─â prin unde electromagnetice; telegrafie f─âr─â fir. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radiot├ęl├ęgraphie.
RADIOTELEGRAFI├ü, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] ÔÇô Din fr. radiot├ęl├ęgraphier.
RADIOTELEGRAF├ŹE s. f. Comunica╚Ťie telegrafic─â prin unde electromagnetice; telegrafie f─âr─â fir. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radiot├ęl├ęgraphie.
RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite (o știre, o comunicare etc.) prin radiotelegrafie.
RADIOTELEGRAF├ŹE s. f. Sistem de radiocomunica╚Ťie telegrafic─â; transmitere a telegramelor prin radio; telegrafie f─âr─â fir.
radiotelegrafi├í (a ~) (-di-o-, -le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiotelegrafi├íz─â, 1 pl. radiotelegrafi├ęm (-fi-em); conj. prez. 3 s─â radiotelegrafi├ęze; ger. radiotelegrafi├şnd (-fi-ind)
radiotelegraf├şe (-di-o-, -le-gra-) s. f., art. radiotelegraf├şa, g.-d. radiotelegraf├şi, art. radiotelegraf├şei
radiotelegrafiá vb. (sil. -di-o-) telegrafia
radiotelegraf├şe s. f. (sil. -di-o-, -gra-), art. radiotelegraf├şa, g.-d. radiotelegraf├şi, art. radiotelegraf├şei
RADIOTELEGRAF├ŹE s. (FIZ.) telegrafie f─âr─â fir.
RADIOTELEGRAFI├ü vb. I. tr. A transmite (o ╚Ötire, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / cf. fr. radiot├ęlegraphier].
RADIOTELEGRAF├ŹE s.f. Telegrafie f─âr─â fir. [Gen. -iei. / cf. fr. radiot├ęl├ęgraphie].
RADIOTELEGRAF├Ź├ü vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiot├ęl├ęgraphier)
RADIOTELEGRAF├ŹE s. f. radiocomunica╚Ťie prin unde electromagnetice; telegrafie f─âr─â fir. (< fr. radiot├ęl├ęgraphie)
A RADIOTELEGRAFI├ü ~├ęz tranz. (mesaje) A telegrafia prin intermediul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radiot├ęl├ęgraphier
RADIOTELEGRAF├ŹE ~i f. Sistem de comunica╚Ťie telegrafic─â prin unde radio; telegrafie f─âr─â fir. [G.-D. radiotelegrafiei; Sil. -di-o-] /<fr. radiot├ęl├ęgraphie
radiotelegrafie f. telegrafie fără sârmă.
RADIOTELEGRAFIE s. (FIZ.) telegrafie f─âr─â fir.
RADIO- ÔÇ×raz─â, radia╚Ťie, energie radiant─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. radius ÔÇ×raz─âÔÇŁ > fr. radio-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. radio-. Ôľí ~altimetru (v. alti-, v. -metru1), s. n., instrument de radioloca╚Ťie instalat─â la bordul unui avion, cu ajutorul c─âruia se determin─â altitudinea acestuia fa╚Ť─â de sol; ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul corpurilor ╚Öi fenomenelor din spa╚Ťiul cosmic, prin recep╚Ťionarea ╚Öi interpretarea undelor electromagnetice provenite din univers; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., 1. Metod─â roentgenologic─â de verificare a prezen╚Ťei substan╚Ťelor radioactive ├«n glandele hormonale ale vie╚Ťuitoarelor. 2. Imagine ob╚Ťinut─â pe o pelicul─â radiografic─â dup─â injectarea ╚Öi localizarea selectiv─â ├«ntr-un organ sau ╚Ťesut a unui izotop radioactiv; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul biologic al interac╚Ťiunilor dintre energia radiant─â ╚Öi materia vie; ~biotic (v. -biotic), adj., relativ la efectele biologice ale radia╚Ťiilor; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., metod─â pentru studiul activit─â╚Ťii cardiace cu ajutorul substan╚Ťelor radioactive; ~chimografie (v. chimo-1, v. -grafie), s. f., ├«nregistrare a mi╚Öc─ârilor organelor interne pe un film radiografic; ~cinematografie (v. cinemato-, v. -grafie), s. f., metod─â de diagnostic const├«nd ├«n ├«nregistrarea pe pelicul─â cinematografic─â a imaginii radiografice a unui organ intern ├«n activitate; sin. cinefluorografie; ~cristalografie (v. cristalo-, v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â structura intern─â a substan╚Ťelor cristalizate, cu ajutorul radia╚Ťiilor; ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., determinare a v├«rstei unei roci cu ajutorul unui element radioactiv; ~cronometru (v. crono-, v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea calit─â╚Ťii mijlocii a unui fascicul de radia╚Ťie eterogen─â; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â efectele radia╚Ťiilor naturale asupra asocia╚Ťiilor vegetale; ~estezie (v. -estezie), s. f., radiestezie*; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de efectele d─âun─âtoare ale radia╚Ťiilor ionizante; ~fon (v. -fon), s. n., instala╚Ťie de comunicare prin radiofonie; ~fonie (v. -fonie1), s. f., 1. s. f., Disciplin─â care studiaz─â sistemul de transmitere ╚Öi de recep╚Ťie a mesajelor prin unde electromagnetice. 2. s. f., Sistem special de transmisiune a mesajelor sonore, utiliz├«ndu-se propriet─â╚Ťii undelor electromagnetice; ~fonograf (v. fono-1, v. -graf), s. n., aparat de radio prev─âzut cu fonograf; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., realizare pe un cli╚Öeu fotografic a imaginii radiologice, cu ajutorul razelor X; ~gen (v. -gen1), adj., care emite raze X; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., ramur─â a geologiei care utilizeaz─â tehnica radioactivit─â╚Ťii; ~goniograf (v. gonio-, v. -graf), s. n., radiogoniometru ├«nregistrator; ~goniometrie (v. gonio-, v. -metrie1), s. n., procedeu special de determinare a unui radioemi╚Ť─âtor, pe baza undelor electromagnetice; ~goniometru (v. gonio-, v. -metru1), s. n., instala╚Ťie de radiorecep╚Ťie, utilizat─â ├«n radiogoniometrie, pentru determinarea direc╚Ťiei din care vine o emisiune; ~grafie (v. -grafie), s. f., ansamblu de procedee utilizate pentru realizarea unor fotografii ale interiorului corpului omenesc cu ajutorul razelor X sau al radia╚Ťiilor gamma; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., 1. Comunicare transmis─â prin radio. 2. Fotografie ob╚Ťinut─â cu ajutorul razelor X; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., instala╚Ťie tehnic─â pentru ├«nregistrarea unor imagini ale activit─â╚Ťii solare; ~histografie (v. histo-, v. -grafie), s. f., metod─â de studiere a distribu╚Ťiei topografice a unui radioizotop la nivelul celulei; ~izotop (v. izo-, v. -top), s. m., izotop radioactiv; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., fenomen de transformare chimic─â, realizat─â ├«n urma ac╚Ťiunii unor radia╚Ťii izolante; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplin─â medical─â care se ocup─â cu examinarea corpului uman cu ajutorul razelor X ╚Öi cu utilizarea acestora ├«n diagnosticarea ╚Öi tratarea unor boli. 2. Studiu al radia╚Ťiilor ╚Öi al aplica╚Ťiilor lor; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., procedeu de diagnosticare const├«nd ├«n utilizarea radiologiei la m─âsurarea presiunii din interiorul unor organe anatomice; ~manometru (v. mano-, v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat ├«n radiomanometrie; ~metalografie (v. metalo-, v -grafie), s. f., parte a metalografiei care se ocup─â cu studiul structurii metalelor cu ajutorul razelor X; ~meteorograf (v. meteoro-, v. -graf), s. n., aparat ├«nregistrator al datelor atmosferice la diferite ├«n─âl╚Ťimi cu ajutorul unei radiosonde; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., utilizare a mijloacelor radio ├«n vederea stabilirii prognozei meteorologice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnic─â de m─âsurare a fluxurilor de radia╚Ťii; ~metru (v. metru1), s. n., 1. Aparat utilizat pentru m─âsurarea presiunii exercitate de o radia╚Ťie sonor─â. 2. Instrument cu ajutorul c─âruia se pune ├«n eviden╚Ť─â efectul radiometric; ~micrometru (v. micro-, v. -metru1), s. n., instrument ├«ntrebuin╚Ťat la m─âsurarea fluxurilor slabe de energie radiant─â; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre substan╚Ťe) cu ac╚Ťiune asem─ân─âtoare radia╚Ťiilor ionizante; ~necroz─â (v. -necroz─â), s. f., mortificare a unui ╚Ťesut produs─â de radia╚Ťii ionizante; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al efectelor patologice produse de radia╚Ťiile penetrante; ~pelvigrafie (v. pelvi-, v. -grafie), s. f., folosire a mijloacelor radiografice pentru m─âsurarea diametrului pelvian; ~pelvimetrie (v. pelvi-, v. -metrie1), s. f., aplicare a radiografiei la m─âsurarea diametrelor bazinului obstetrical; ~scopie (v. scopie), s. f., examinare vizual─â a imaginii pe care o formeaz─â pe un ecran fluorescent un corp opac, str─âb─âtut de razele X; ~stereografie (v. stereo-, s. -grafie), s. f., metod─â radiologic─â cu ajutorul c─âreia imaginea radiografic─â apare tridimensional─â; ~stereoscopie (v. stereo-, v. -scopie), s. f., tip de radioscopie care realizeaz─â o impresie de relief prin folosirea a dou─â surse de radia╚Ťie; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie1), s. f., sistem de comunica╚Ťie radiofonic─â ├«n ambele sensuri ├«ntre dou─â posturi ├«nzestrate fiecare cu aparate de emisie ╚Öi recep╚Ťie; ~telegrafie (v. tele-, v. -grafie), s. f., comunica╚Ťie telegrafic─â prin unde electromagnetice; ~telegram─â (v. tele-, v. -gram─â), s. f., telegram─â transmis─â prin radio; ~telemetrie (v. tele-, v. -metrie1), s. f., determinare a distan╚Ťei dintre un obiect ╚Öi un reper dat, folosind undele electromagnetice; ~telemetru (v. tele-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat ├«n radiotelemetrie; ~telescop (v. tele-, v. -scop), s. n., instrument astronomic folosit la recep╚Ťionarea, m─âsurarea ╚Öi studierea radioundelor emise de corpurile cere╚Öti; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a radia╚Ťiilor ionizante ├«n scop terapeutic; ~tom (v. -tom), s. n., tomograf*.

Radiotelegrafia dex online | sinonim

Radiotelegrafia definitie

Intrare: radiotelegrafia
radiotelegrafia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-o-
Intrare: radiotelegrafie
radiotelegrafie substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-, -gra-