Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru radiotehnic─â

RADIOT├ëHNIC, -─é, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a tehnicii care se ocup─â cu aplica╚Ťiile oscila╚Ťiilor ╚Öi undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â pentru transmiterea ╚Öi recep╚Ťionarea informa╚Ťiilor. ÔÖŽ Tehnica fabric─ârii aparatelor pentru radiocomunica╚Ťii. 2. Adj. Care ╚Ťine de radiotehnic─â, privitor la radiotehnic─â. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radiotechnique.
RADIOT├ëHNIC, -─é, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a tehnicii care se ocup─â cu aplica╚Ťiile oscila╚Ťiilor ╚Öi undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â pentru transmiterea ╚Öi recep╚Ťionarea informa╚Ťiilor. ÔÖŽ Tehnica fabric─ârii aparatelor pentru radiocomunica╚Ťii. 2. Adj. Care ╚Ťine de radiotehnic─â, privitor la radiotehnic─â. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radiotechnique.
RADIOTEHNIC─é s. f. Tehnica emisiunii, a recep╚Ťiei ╚Öi a utiliz─ârii undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â.
radiot├ęhnic (-di-o-) adj. m., pl. radiot├ęhnici; f. radiot├ęhnic─â, pl. radiot├ęhnice
radiot├ęhnic─â (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiot├ęhnicii
radiot├ęhnic adj. m. (sil. -di-o-) tehnic
radiot├ęhnic─â s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiot├ęhnicii
RADIOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique].
RADIOT├ëHNIC─é s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recep╚Ťiei ╚Öi a utiliz─ârii undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â. 2. Tehnica fabric─ârii aparatajului pentru radiocomunica╚Ťii. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique].
RADIOT├ëHNIC, -─é I. adj. referitor la radiotehnic─â. II. s. f. ramur─â a tehnicii care studiaz─â aplica╚Ťiile oscila╚Ťiilor ╚Öi undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â pentru transmiterea ╚Öi recep╚Ťionarea informa╚Ťiilor. ÔŚŐ tehnica fabric─ârii aparatajului pentru radiocomunica╚Ťii. (< fr. radiotechnique)
RADIOT├ëHNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de radiotehnic─â; propriu radiotehnicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique
RADIOT├ëHNIC─é f. 1) Ramur─â a tehnicii care se ocup─â cu studiul emiterii ╚Öi recep╚Ťiei la distan╚Ť─â a undelor radio ╚Öi a oscila╚Ťiilor electromagnetice de frecven╚Ť─â ├«nalt─â. 2) Ramur─â a tehnicii care se ocup─â cu construirea radio-aparaturii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique
radiot├ęhnic, -─â adj. 1962 Privitor la radiotehnic─â v. radiotelemetric (din fr. radiotechnique; TDE; DEX, DN3)
RADIOT├ëHNIC─é (< fr. {i}) s. f. 1. ╚śtiin╚Ť─â despre oscila╚Ťiile ╚Öi undele electromagnetice din gama de radiofrecven╚Ťe, metodele de generare, amplificare, emisie ╚Öi recep╚Ťie a acestora. 2. Ramur─â a tehnicii care realizeaz─â aplicarea unor astfel de oscila╚Ťii ╚Öi unde la transmiterea informa╚Ťiilor ├«n radiocomunica╚Ťie, radiodifuziune, televiziune, radioloca╚Ťie, radionaviga╚Ťie ╚Ö.a. Metodele ╚Öi aparatele radiotehnice se folosesc ├«n automatic─â, tehnic─â de calcul, astronomie, fizic─â, chimie, biologie, medicin─â ╚Ö.a.

Radiotehnic─â dex online | sinonim

Radiotehnic─â definitie

Intrare: radiotehnic
radiotehnic adjectiv
  • silabisire: -di-o-
Intrare: radiotehnic─â
radiotehnic─â substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-