Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru radioreceptor

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Receptor de unde radiofonice.
radioreceptór (-di-o-) s. n., pl. radioreceptoáre
radioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioreceptoáre
RADIORECEPTÓR s. v. radio.
RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur].
RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur)
RADIORECEPTÓR ~oáre n. Receptor de unde radiofonice. [Sil. -di-o-] /<fr. rdaiorécepteur
RADIORECEPTOR s. radio. (Și-a cumpărat un ~.)

Radioreceptor dex online | sinonim

Radioreceptor definitie

Intrare: radioreceptor
radioreceptor substantiv neutru
  • silabisire: -di-o-