Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru radioreceptor

RADIORECEPT├ôR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recep╚Ťionarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor ├«n semnale sonore ╚Öi transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ÔÖŽ (├Än sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recep╚Ťia unor semnale cu caracter special (informa╚Ťii de pres─â, date ╚Ötiin╚Ťifice, semnale pentru naviga╚Ťie etc.). [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radior├ęcepteur.
RADIORECEPT├ôR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recep╚Ťionarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor ├«n semnale sonore ╚Öi transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ÔÖŽ (├Än sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recep╚Ťia unor semnale cu caracter special (informa╚Ťii de pres─â, date ╚Ötiin╚Ťifice, semnale pentru naviga╚Ťie etc.). [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radior├ęcepteur.
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Receptor de unde radiofonice.
radioreceptór (-di-o-) s. n., pl. radioreceptoáre
radioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioreceptoáre
RADIORECEPTÓR s. v. radio.
RADIORECEPT├ôR s.n. Aparat cu care se recep╚Ťioneaz─â emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radior├ęcepteur].
RADIORECEPT├ôR s. n. instalal╚Ťie de radiocomunica╚Ťii cu care se recep╚Ťioneaz─â unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radior├ęcepteur)
RADIORECEPT├ôR ~o├íre n. Receptor de unde radiofonice. [Sil. -di-o-] /<fr. rdaior├ęcepteur
RADIORECEPTOR s. radio. (╚śi-a cump─ârat un ~.)

Radioreceptor dex online | sinonim

Radioreceptor definitie

Intrare: radioreceptor
radioreceptor substantiv neutru
  • silabisire: -di-o-