radioreceptor definitie

10 definiții pentru radioreceptor

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.
RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Receptor de unde radiofonice.
radioreceptór (-di-o-) s. n., pl. radioreceptoáre
radioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioreceptoáre
RADIORECEPTÓR s. v. radio.
RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur].
RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur)
RADIORECEPTÓR ~oáre n. Receptor de unde radiofonice. [Sil. -di-o-] /<fr. rdaiorécepteur
RADIORECEPTOR s. radio. (Și-a cumpărat un ~.)

radioreceptor dex

Intrare: radioreceptor
radioreceptor substantiv neutru
  • silabisire: -di-o-