radionavigație definitie

10 definiții pentru radionavigație

RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionavigation.
RADIONAVIGÁȚIE s. f. Conducere a navelor (în special a aeronavelor) cu mijloace radiotehnice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radionavigation.
RADIONAVIGÁȚIE s. f. Navigație dirijată cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice.
radionavigáție (-di-o-, -ți-e) s. f., art. radionavigáția (-ți-a), g.-d. radionavigáții, art. radionavigáției
radionavigáție s. f. (sil. -di-o-, -ți-e), art. radionavigáția (sil. -ți-a), g.-d. radionavigáții, art. radionavigáției
RADIONAVIGÁȚIE s.f. Navigație care folosește mijloace radioelectrice pentru stabilirea orientării și a poziției geografice. [Gen. -iei. / cf. rus. radionavigațiia, fr. radionavigation].
RADIONAVIGÁȚIE s. f. navigație care folosește procedee radioelectrice pentru conducerea (aero)navelor; navigație radio. (< fr. radionavigation)
RADIONAVIGÁȚIE ~i f. Navigație dirijată prin radio. [G.-D. radionavigației; Sil. -di-o-] /<fr. radionavigation
RADIONAVIGAȚIE totalitatea procedeelor de navigație bazate pe utilizarea undelor electromagnetice, având drept scop determinarea poziției unei aeronave cu ajutorul aparaturii de la bord (post de radio, stație de radiogoniometrie etc.) sau la sol (stație radiogoniometrică, radiofar etc.) și a metodelor de navigație prin radiolocație, radiogoniometrie sau hiperbolică. Aparatele de radionavigație permit navigația pe un timp cu vizibilitate redusă, asigurând securitatea transportului aerian și în condiții de vizibilitate foarte bună.
RADIONAVIGÁȚIE (< fr.) s. f. Ramură a radiotehnicii care cuprinde aplicarea metodelor și mijloacelor radiotehnice la conducerea navelor, avioanelor ș.a. Sarcina principală a r. este alegerea coordonatelor geografice ale obiectului. Pentru împlinirea acestora de folosesc diferite aparate și sisteme de radionavigație (radiobusole, radiofaruri ș.a.).

radionavigație dex

Intrare: radionavigație
radionavigație