radiografia definitie

24 definiții pentru radiografia

RADIOFOTOGRAFÍE, radiofotografii, s. f. Clișeu al unei imagini obținute cu ajutorul razelor X pe un ecran. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophotographie.
RADIOGRAFIÁ, radiografiez, vb. I. Tranz. A face o radiografie. [Pr.: -di-o-gra-fi-a] – Din fr. radiographier.
RADIOGRAFÍE, radiografii, s. f. Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiații de tip special. ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații; radiogramă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiographie.
RADIOGRAFIÁ, radiografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A face o radiografie. [Pr.: -di-o-gra-fi-a] – Din fr. radiographier.
RADIOGRAFÍE, radiografii, s. f. Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiații de tip special. ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații; radiogramă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiographie.
RADIOGRAFIÁ, radiografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A fotografia cu ajutorul razelor X, a face o radiografie.
RADIOGRAFÍE, radiografii, s. f. Fotografierea unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul razelor X; (concretizat) fotografie obținută cu ajutorul razelor X.
radiografiá (a ~) (-di-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiografiáză, 1 pl. radiografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să radiografiéze; ger. radiografiínd (-fi-ind)
radiografíe (-di-o-gra-) s. f., art. radiografía, g.-d. art. radiografíei; pl. radiografíi, art. radiografíile
radiografiá vb. (sil. -di-o-gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. radiografiéz, 3 sg. și pl. radiografiáză, 1 pl. radiografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiografiéze; ger. radiografiínd (sil. -fi-ind)
radiografíe s. f. (sil. -di-o-gra-) → grafie
RADIOGRAFÍE s. radiogramă. (~ pulmonară.)
RADIOGRAFIÁ vb. I. tr. (Rar) A face o radiografie. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radiographier].
RADIOGRAFÍE s.f. Totalitatea procedeelor folosite pentru obținerea unor probe fotografice cu ajutorul razelor X. ♦ (Concr.) Fotografie obținută în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radiographie].
RADIOGRAFIÁ vb. tr. a face o radiografie. (< fr. radiographier)
RADIOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare pe un film sau pe o placă fotografică a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ◊ imaginea obținută. 2. analiză a unui text în scopul decoperirii unor particularități intime, care n-au fost puse suficient în evidență. (< fr. radiographie)
A RADIOGRAFIÁ ~éz tranz. rar (interiorul unor corpuri opace) A înregistra cu ajutorul radiației izotopilor radioactivi. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographier
RADIOGRAFÍE ~i f. 1) Procedeu de înregistrare a interiorului unui corp opac cu ajutorul radiațiilor X. 2) Imagine fotografică obținută cu ajutorul acestor radiații. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographie
radiografie f. fotografie prin razele X, permițând a determina situațiunea exactă și natura leziunilor osoase.
*radiografíe f. (d. lat. radius, rază, și -grafie). Studiu razelor luminoase. Fotografie pin razele X (p. a vedea un glonț intrat în corp, oasele orĭ leziunile lor ș. a.).
*radiografiéz v. tr. (d. radiografie). Fotografiez pin razele X.
RADIOGRAFIE s. radiogramă. (~ pulmonară.)
RADIOGRAFÍE (< fr.) s. f. Înregistrarea pe film fotografic special a imaginii structurale a unui obiect obținută cu ajutorul radiațiilor γ sau X (roentgen). În medicină, r. se utilizează pentru examinarea organelor profunde (plămâni, oase, inimă, tub digestiv, rinichi etc.). În domeniul tehnic, r. se aplică la controlul calității sudurilor, pieselor turnate, precum și în cercetarea științifică; radiogramă (2). ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații.
RADIO- „rază, radiație, energie radiantă”. ◊ L. radius „rază” > fr. radio-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. radio-. □ ~altimetru (v. alti-, v. -metru1), s. n., instrument de radiolocație instalată la bordul unui avion, cu ajutorul căruia se determină altitudinea acestuia față de sol; ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul corpurilor și fenomenelor din spațiul cosmic, prin recepționarea și interpretarea undelor electromagnetice provenite din univers; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., 1. Metodă roentgenologică de verificare a prezenței substanțelor radioactive în glandele hormonale ale viețuitoarelor. 2. Imagine obținută pe o peliculă radiografică după injectarea și localizarea selectivă într-un organ sau țesut a unui izotop radioactiv; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul biologic al interacțiunilor dintre energia radiantă și materia vie; ~biotic (v. -biotic), adj., relativ la efectele biologice ale radiațiilor; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., metodă pentru studiul activității cardiace cu ajutorul substanțelor radioactive; ~chimografie (v. chimo-1, v. -grafie), s. f., înregistrare a mișcărilor organelor interne pe un film radiografic; ~cinematografie (v. cinemato-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnostic constînd în înregistrarea pe peliculă cinematografică a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate; sin. cinefluorografie; ~cristalografie (v. cristalo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura internă a substanțelor cristalizate, cu ajutorul radiațiilor; ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., determinare a vîrstei unei roci cu ajutorul unui element radioactiv; ~cronometru (v. crono-, v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea calității mijlocii a unui fascicul de radiație eterogenă; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază efectele radiațiilor naturale asupra asociațiilor vegetale; ~estezie (v. -estezie), s. f., radiestezie*; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de efectele dăunătoare ale radiațiilor ionizante; ~fon (v. -fon), s. n., instalație de comunicare prin radiofonie; ~fonie (v. -fonie1), s. f., 1. s. f., Disciplină care studiază sistemul de transmitere și de recepție a mesajelor prin unde electromagnetice. 2. s. f., Sistem special de transmisiune a mesajelor sonore, utilizîndu-se proprietății undelor electromagnetice; ~fonograf (v. fono-1, v. -graf), s. n., aparat de radio prevăzut cu fonograf; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., realizare pe un clișeu fotografic a imaginii radiologice, cu ajutorul razelor X; ~gen (v. -gen1), adj., care emite raze X; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., ramură a geologiei care utilizează tehnica radioactivității; ~goniograf (v. gonio-, v. -graf), s. n., radiogoniometru înregistrator; ~goniometrie (v. gonio-, v. -metrie1), s. n., procedeu special de determinare a unui radioemițător, pe baza undelor electromagnetice; ~goniometru (v. gonio-, v. -metru1), s. n., instalație de radiorecepție, utilizată în radiogoniometrie, pentru determinarea direcției din care vine o emisiune; ~grafie (v. -grafie), s. f., ansamblu de procedee utilizate pentru realizarea unor fotografii ale interiorului corpului omenesc cu ajutorul razelor X sau al radiațiilor gamma; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Comunicare transmisă prin radio. 2. Fotografie obținută cu ajutorul razelor X; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., instalație tehnică pentru înregistrarea unor imagini ale activității solare; ~histografie (v. histo-, v. -grafie), s. f., metodă de studiere a distribuției topografice a unui radioizotop la nivelul celulei; ~izotop (v. izo-, v. -top), s. m., izotop radioactiv; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen de transformare chimică, realizată în urma acțiunii unor radiații izolante; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină medicală care se ocupă cu examinarea corpului uman cu ajutorul razelor X și cu utilizarea acestora în diagnosticarea și tratarea unor boli. 2. Studiu al radiațiilor și al aplicațiilor lor; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., procedeu de diagnosticare constînd în utilizarea radiologiei la măsurarea presiunii din interiorul unor organe anatomice; ~manometru (v. mano-, v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat în radiomanometrie; ~metalografie (v. metalo-, v -grafie), s. f., parte a metalografiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor cu ajutorul razelor X; ~meteorograf (v. meteoro-, v. -graf), s. n., aparat înregistrator al datelor atmosferice la diferite înălțimi cu ajutorul unei radiosonde; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., utilizare a mijloacelor radio în vederea stabilirii prognozei meteorologice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică de măsurare a fluxurilor de radiații; ~metru (v. metru1), s. n., 1. Aparat utilizat pentru măsurarea presiunii exercitate de o radiație sonoră. 2. Instrument cu ajutorul căruia se pune în evidență efectul radiometric; ~micrometru (v. micro-, v. -metru1), s. n., instrument întrebuințat la măsurarea fluxurilor slabe de energie radiantă; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre substanțe) cu acțiune asemănătoare radiațiilor ionizante; ~necroză (v. -necroză), s. f., mortificare a unui țesut produsă de radiații ionizante; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al efectelor patologice produse de radiațiile penetrante; ~pelvigrafie (v. pelvi-, v. -grafie), s. f., folosire a mijloacelor radiografice pentru măsurarea diametrului pelvian; ~pelvimetrie (v. pelvi-, v. -metrie1), s. f., aplicare a radiografiei la măsurarea diametrelor bazinului obstetrical; ~scopie (v. scopie), s. f., examinare vizuală a imaginii pe care o formează pe un ecran fluorescent un corp opac, străbătut de razele X; ~stereografie (v. stereo-, s. -grafie), s. f., metodă radiologică cu ajutorul căreia imaginea radiografică apare tridimensională; ~stereoscopie (v. stereo-, v. -scopie), s. f., tip de radioscopie care realizează o impresie de relief prin folosirea a două surse de radiație; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie1), s. f., sistem de comunicație radiofonică în ambele sensuri între două posturi înzestrate fiecare cu aparate de emisie și recepție; ~telegrafie (v. tele-, v. -grafie), s. f., comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; ~telegramă (v. tele-, v. -gramă), s. f., telegramă transmisă prin radio; ~telemetrie (v. tele-, v. -metrie1), s. f., determinare a distanței dintre un obiect și un reper dat, folosind undele electromagnetice; ~telemetru (v. tele-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat în radiotelemetrie; ~telescop (v. tele-, v. -scop), s. n., instrument astronomic folosit la recepționarea, măsurarea și studierea radioundelor emise de corpurile cerești; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a radiațiilor ionizante în scop terapeutic; ~tom (v. -tom), s. n., tomograf*.

radiografia dex

Intrare: radiografia
radiografia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-o-gra-fi-a
Intrare: radiografie
radiografie substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-gra-