radiogenetică definitie

9 definiții pentru radiogenetică

RADIOGENÉTIC, -Ă, radiogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază influența radiațiilor care produc sau nu ionizarea asupra eredității organismelor. 2. Adj. Referitor la radiogenetică (1), de radiogenetică (1). – Radio1- + genetic (după engl. radiogenetic).
RADIOGENÉTIC, -Ă, radiogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării soiurilor de plante și a raselor de animale prin radiații ionizante. 2. Adj. Referitor la radiogenetică (1), de radiogenetică (1). – Radio1- + genetic (după engl. radiogenetic).
radiogenétică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiogenéticii
radiogenétic adj. m. (sil. -di-o-), pl. radiogenétici; f. sg. radiogenétică, pl. radiogenétice
radiogenétică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiogenéticii
RADIOGENÉTICĂ s.f. Capitol al geneticii care studiază utilizarea radiațiilor ionizate în vederea transformării ereditare a organismelor vii cu scopul ameliorării lor. [Gen. -cii. / < fr. radiogénetique].
RADIOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la radiogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază efectele radiațiilor ionizante asupra factorilor eredității. (< fr. radiogénétique)
RADIOGENÉTICĂ f. Ramură a geneticii care se ocupă cu studiul influenței radiațiilor ionizante asupra eredității organismelor. [Sil. -di-o-] /radio- + genetică
RADIOGENÉTICĂ (< fr., engl.) s. f. Ramură a geneticii care studiază efectele mutagene ale radiațiilor asupra genomului organismelor. Bazele acestei științe au fost puse în 1927 de geneticianul american H. J. Müller, care a obținut mutații genetice la musculița de oțet (Drosophila melanogaster) sub acțiunea razelor X.

radiogenetică dex

Intrare: radiogenetic
radiogenetic adjectiv
  • silabisire: -di-o-
Intrare: radiogenetică
radiogenetică substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-