RADIOFRECVÉNȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.

RADIOFRECVÉNȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.

RADIOFRECVENȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a undelor electromagnetice care se folosesc în radiocomunicații.

radiofrecvénță (di-o-frec-) s. f., g.-d. art. radiofrecvénței; pl. radiofrecvénțe

radiofrecvénță s. f. (sil. -di-o-frec-) frecvență

RADIOFRECVÉNȚĂ s.f. Frecvență a undelor electromagnetice folosită în radiocomunicații. [Cf. fr. radiofréquence].

RADIOFRECVÉNȚĂ s. f. frecvență mică, specifică radioundelor. (< fr. radiofréquence)

RADIOFRECVÉNȚĂ ~e f. Frecvență a undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radio-fréquence

RADIOFRECVÉNȚĂ (< radio¹- + frecvență) s. f. Frecvența undelor electromagnetice limitată superior de frecvența undelor infraroșii, iar inferior de frecvența undelor sonore; corespunde aproximativ domeniului cuprins între 10⁴ și 10¹² Hz.