RADIOEMÍSIE, radioemisii, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. (În forma radioemisiune) Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-. – Var.: radioemísiune s. f.] – Din fr. radio-émission.

RADIOEMISIÚNE s. f. v. radioemisie.

RADIOEMÍSIE s. f. v. radioemisiune.

RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemísie s. f.] – Din fr. radio-émission.

RADIOEMÍSIE s. f. v. radioemisiune.

RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe muzicale etc. Radioemisiunea postului București. – Variantă: radioemísie s. f.

*radioemísie (producere de unde electromagnetice) (-di-o-, -si-e) s. f., art. radioemísia, g.-d. art. radioemísiei; pl. radioemísii, art. radioemísiile

radioemisiúne (emisiune radiofonică) (-di-o-, -si-u-) s. f., g.-d. art. radioemisiúnii; pl. radioemisiúni

radioemisiúne s. f. (sil. -di-o-) emisiune

RADIOEMISIÚNE s. (FIZ.) emisiune radio.

RADIOEMÍSIE s.f. v. radioemisiune.

RADIOEMISIÚNE s.f. Emisiune radiofonică. [Pron. -si-u-, var. radioemisie s.f. / cf. fr. radioémission].

RADIOEMISIÚNE s. f. emisiune radiofonică. (< fr. radioémission)

RADIOEMISIÚNE ~i f. 1) Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radiotransmisiune. 2) Generare a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. [G.-D. radioemisiunii; Sil. -di-o-e-mi-si-u-] /<fr. radio-émission

RADIOEMÍSIE (< fr.) s. f. Emisie (1) de radiații electromagnetice de radiofrecvență; emisie radio.