radioemisie definitie

15 definiții pentru radioemisie

RADIOEMÍSIE, radioemisii, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. (În forma radioemisiune) Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-. – Var.: radioemísiune s. f.] – Din fr. radio-émission.
RADIOEMISIÚNE s. f. v. radioemisie.
RADIOEMÍSIE s. f. v. radioemisiune.
RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe culturale etc. [Pr.: -di-o-e-mi-si-u-. – Var.: radioemísie s. f.] – Din fr. radio-émission.
RADIOEMÍSIE s. f. v. radioemisiune.
RADIOEMISIÚNE, radioemisiuni, s. f. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri, programe muzicale etc. Radioemisiunea postului București. – Variantă: radioemísie s. f.
*radioemísie (producere de unde electromagnetice) (-di-o-, -si-e) s. f., art. radioemísia, g.-d. art. radioemísiei; pl. radioemísii, art. radioemísiile
radioemisiúne (emisiune radiofonică) (-di-o-, -si-u-) s. f., g.-d. art. radioemisiúnii; pl. radioemisiúni
radioemisiúne s. f. (sil. -di-o-) emisiune
RADIOEMISIÚNE s. (FIZ.) emisiune radio.
RADIOEMÍSIE s.f. v. radioemisiune.
RADIOEMISIÚNE s.f. Emisiune radiofonică. [Pron. -si-u-, var. radioemisie s.f. / cf. fr. radioémission].
RADIOEMISIÚNE s. f. emisiune radiofonică. (< fr. radioémission)
RADIOEMISIÚNE ~i f. 1) Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radiotransmisiune. 2) Generare a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații. [G.-D. radioemisiunii; Sil. -di-o-e-mi-si-u-] /<fr. radio-émission
RADIOEMÍSIE (< fr.) s. f. Emisie (1) de radiații electromagnetice de radiofrecvență; emisie radio.

radioemisie dex

Intrare: radioemisiune
radioemisiune substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-
radioemisie substantiv feminin