RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur.

RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur.

RADIOCONDÚCTOR, radioconductoare, s. n. Aparat sau corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice.

radioconductór (-di-o-) s. n., pl. radioconductoáre

radioconductór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioconductoáre

RADIOCONDUCTÓR s.n. Corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. radioconducteur].

RADIOCONDUCTÓR s. n. corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. (< fr. radioconducteur)