Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru radioactivitate

RADIOACTIVIT├üTE s. f. 1. Proprietate a unor elemente cu atomii grei (radiu, uraniu etc.) de a emite, prin dezagregare spontan─â, unele radia╚Ťii corpusculare (╚Öi radia╚Ťii electromagnetice). 2. Disciplin─â care studiaz─â aceste propriet─â╚Ťi ╚Öi elementele care ╚Ťin de ele. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radioactivit├ę, germ. Radioaktivit├Ąt.
RADIOACTIVIT├üTE s. f. 1. Proprietate a unor elemente cu atomii grei (radiu, uraniu etc.) de a emite, prin dezagregare spontan─â, unele radia╚Ťii corpusculare (╚Öi radia╚Ťii electromagnetice). 2. Disciplin─â care studiaz─â aceste propriet─â╚Ťi ╚Öi elementele care ╚Ťin de ele. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radioactivit├ę, germ. Radioaktivit├Ąt.
RADIOACTIVIT├üTE s. f. 1. Proprietatea unor elemente (radiu, actiniu, uraniu, toriu etc.) cu atomi grei de a emite, prin dezagregare spontan─â, radia╚Ťii corpusculare ╚Öi, uneori, radia╚Ťii electromagnetice (numite raze gama) av├«nd propriet─â╚Ťi similare cu ale razelor X. Nu exist─â corpi ├«n natur─â care s─â nu prezinte un grad oarecare de radioactivitate. MARINESCU, P. A. 34. ÔŚŐ Radioactivitate artificial─â = radioactivitate pe care o prezint─â unele elemente produse ├«n reac╚Ťii nucleare. 2. Disciplina care studiaz─â fenomenele radioactive.
radioactivit├íte (-di-o-ac-) s. f., g.-d. art. radioactivitß║»╚Ťii
radioactivit├íte s. f. (sil. -di-o), g.-d. art. radioactivit─â╚Ťii
RADIOACTIVIT├üTE s.f. 1. Proprietate a unor elemente cu atomi grei de a emite, prin dezintegrare spontan─â, raze cu propriet─â╚Ťi similare razelor X. 2. Parte a fizicii care studiaz─â fenomenele radioactive. [Cf. fr. radioactivit├ę].
RADIOACTIVIT├üTE s. f. Proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontan─â, radia╚Ťii corpusculare ╚Öi electromagnetice. (din fr. radioactivit├ę, germ. Radioaktivit├Ąt)
RADIOACTIVIT├üTE f. 1) Proprietate a unor elemente chimice (radiu, uraniu etc.) de a se dezintegra, emi╚Ť├ónd radia╚Ťii corpusculare sau electromagnetice. ~ natural─â. ~ artificial─â. 2) Ramur─â a fizicii care se ocup─â cu studiul fenomenelor radioactive. [Sil. -di-o-] /<fr. radioctivit├ę
RADIOACTIVIT├üTE (< fr. {i}) s. f. Emisie continu─â de radia╚Ťii alfa, beta sau gamma caracteristic─â substan╚Ťelor care au ├«n componen╚Ťa lor ╚Öi unul sau mai mul╚Ťi izotopi radioactivi. Nucleele atomilor acestor izotopi sunt instabile ╚Öi sufer─â ├«n mod spontan anumite transform─âri ├«nso╚Ťite de emisia unei particule (alfa sau beta) sau a unei cuante gamma; ├«n urma emisiei de cuante se modific─â numai starea energetic─â a nucleului, ├«n timp ce ├«n urma emisiei de particule se modific─â ├«ns─â╚Öi compozi╚Ťia nucleului, care astfel se transform─â ├«n nucleul unui izotop al altui element chimic. Deoarece r. este de natur─â nuclear─â, ea nu este influen╚Ťat─â de factorii externi, ca temperatura, presiunea, starea de agregare, leg─âturile chimice etc. R. are aplica╚Ťii ├«n construc╚Ťia reactorilor nucleari, ├«n defectoscopia nedistructiv─â, ├«n tehnica reglajului automat, ├«n carotajul radioactiv, ├«n analiza radiochimic─â etc. A fost descoperit─â de H. Becquerel (1896) pe c├ónd studia luminescen╚Ťa unor s─âruri ale uraniului. ├Än 1898 so╚Ťii Pierre ╚Öi Maria Sk┼éodowska-Curie au descoperit poloniul ╚Öi radiul, dou─â elemente cu r. mult mai puternic─â dec├ót a uraniului. Legile generale ale r. au fost formulate de c─âtre E. Rutherford ╚Öi F. Soddy ├«n 1903. ÔŚŐ R. natural─â = rezultatul dezintegr─ârii spontane a radioizotopilor naturali. ÔŚŐ R. artificial─â = (impr.) r. a izotopilor radioactivi care nu se g─âsesc ├«n natur─â ci sunt ob╚Ťinu╚Ťi pe cale artificial─â ├«n laborator; a fost descoperit─â de so╚Ťii Joliot-Curie (1934) la bombardarea aluminiului cu particule ╬▒.

Radioactivitate dex online | sinonim

Radioactivitate definitie

Intrare: radioactivitate
radioactivitate substantiv feminin
  • silabisire: -di-o