Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru radio

R├üDIO2, radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radia╚Ťia electromagnetic─â, de radia╚Ťie electromagnetic─â. II. S. n. 1. Instala╚Ťie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinz├ónd aparatele de emisie ╚Öi pe cele de recep╚Ťie. 2. Spec. Aparat de recep╚Ťie radiofonic─â; radioreceptor. 3. Sistemul ╚Öi activitatea de difuzare a programelor de ╚Ötiri, de muzic─â etc. prin radio2 (2). 4. Institu╚Ťie care dirijeaz─â ╚Öi coordoneaz─â problemele referitoare la radio2 (1, 3). [Pr.: -di-o] ÔÇô Din fr. radio, germ. Radio.
R├üDIO1- Element de compunere indic├ónd referirea unei m─ârimi, a unui aparat etc. la radia╚Ťia electromagnetic─â, care serve╚Öte la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] ÔÇô Din fr. radio-.
R├üDIO2, radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radia╚Ťia electromagnetic─â, de radia╚Ťie electromagnetic─â. II. S. n. 1. Instala╚Ťie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinz├ónd aparatele de emisiune ╚Öi pe cele de recep╚Ťie. 2. Spec. Aparat de recep╚Ťie radiofonic─â; radioreceptor. 3. Sistemul ╚Öi activitatea de difuzare a programelor de ╚Ötiri, de muzic─â etc. prin radio2 (2). 4. Institu╚Ťie care dirijeaz─â ╚Öi coordoneaz─â problemele referitoare la radio2 (1, 3). [Pr.: -di-o] ÔÇô Din fr. radio, germ. Radio.
R├üDIO1- Element de compunere care indic─â referirea unei m─ârimi, a unui aparat etc. la radia╚Ťia electromagnetic─â ╚Öi care serve╚Öte la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] ÔÇô Din fr. radio-.
R├üDIO, radiouri, s. n. 1. Sistem de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice; instala╚Ťie cuprinz├«nd aparatele de emisiune ╚Öi pe cele de recep╚Ťie. ÔŚŐ Post de radio = post de emisiune radiofonic─â. Pe malul st├«ng [al Oltului] se ├«nal╚Ť─â st├«lpii de fier ai postului de radio. BOGZA, C. O. 200. ÔÖŽ Aparat de recep╚Ťie radiofonic─â. Gospodarii vor g─âsi la c─âminul cultural c─âr╚Ťi, gazete, radio ╚Öi cinematograf. SADOVEANU, E. 27. Radioul c├«nd s-a stricat? C├«nd l-ai ascultat dumneata ultima oar─â? SEBASTIAN, T. 22. 2. Sistemul ╚Öi activitatea de difuzare a programelor culturale de muzic─â, de ╚Ötiri etc. prin radio (1). Radioul e un mijloc de r─âsp├«ndire a culturii. 3. Institu╚Ťie care dirijeaz─â ╚Öi coordoneaz─â problemele referitoare la radio (1, 2). Uite, inginerii ─â╚Ötia s├«nt ╚Öi ei de la radio... Dar eu tot trebuia s─â le cer legitima╚Ťia. BARANGA, I. 170. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (la sg. art. ╚Öi la pl.) radi├│ul, radi├│uri.
rádio (-di-o) s. n., art. radióul; pl. radióuri
rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri
LOCATOR RÁDIO s. v. radar.
R├üDIO s. 1. radioreceptor. (╚śi-a cump─ârat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.
R├üDIO s.n. 1. Instala╚Ťie de transmitere ╚Öi de recep╚Ťie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie ╚Öi de recep╚Ťie folosite ├«n acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Institu╚Ťie care dirijeaz─â problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio].
RADIO- Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia: 1. ÔÇ×(relativ la) energia radiant─â ╚Öi radia╚Ťii de diferite naturiÔÇŁ; 2. ÔÇ×(referitor la) undele electromagnetice ╚Öi la aplica╚Ťiile lorÔÇŁ, ÔÇ×radiofonicÔÇŁ, ÔÇ×radiofonieÔÇŁ, ÔÇ×radiotelegrafieÔÇŁ. [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius ÔÇô raz─â].
R├üDIO2 I. s. n. 1. instala╚Ťie de transmitere ╚Öi de recep╚Ťie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie ╚Öi de recep╚Ťie folosit ├«n acest scop. 2. sistemul ╚Öi activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. institu╚Ťie care dirijeaz─â problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radia╚Ťia electromagnetic─â. (< fr. radio, germ. Radio)
RADI(O)- elem. ÔÇ×raz─â, unde, radia╚Ťie, radioactivitateÔÇŁ. (< fr. radi/o/-, cf. lat. radius)
RADIO1- v. radi(o)-.
R├üDIO radi├│uri n. 1) Instala╚Ťie de transmitere ╚Öi de recep╚Ťie la distan╚Ť─â a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recep╚Ťie a emisiunilor difuzate de o astfel de instala╚Ťie; radioreceptor. Ascult─â muzic─â la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Institu╚Ťie care dirijeaz─â ├«ntocmirea ╚Öi difuzarea programelor informative ╚Öi culturale prin aceast─â instala╚Ťie; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio
RADIO s. 1. radioreceptor. (╚śi-a cump─ârat un nou ~.) 2. radiodifuziune. (Are o emisiune la ~.)
d├║blu(r├ídio)casetof├│n s. n. Casetofon cu dou─â dispozitive de citit casete, ├«n vederea ├«nregistr─ârii de pe o caset─â pe alta ÔŚŐ ÔÇ×[V├ónd] dubluradiocasetofon [...] V├ónd combin─â (pick-up, radio, dublucasetofon) [...]ÔÇŁ R.l. 29 X 91 p. 7 (din dublu + (radio)casetofon)
operat├│r-r├ídio s. m. Operator specializat ├«n transmisiile de radio ÔŚŐ ÔÇ×Misterul sunetelor care de mai bine de o decad─â intrig─â pe oceanografi ╚Öi creeaz─â, adesea, dificult─â╚Ťi operatorilor-radio pe nave, a fost descifrat.ÔÇŁ R.l. 15 V 74 p. 6 (din operator + radio)
pi├ęs─â-r├ídio s. f. 1973 Pies─â (de schimb) pentru aparatele de radio v. sculer-matri╚Ťer (din pies─â [pentru] radio)
r├ídio- (tehn.) Element de compunere cu semnifica╚Ťia: ÔÖŽ 1. (relativ la) emisiunile radio. ÔÖŽ 2. (relativ la) aparatul de radio. ÔÖŽ 3. (relativ la) undele electromagnetice. ÔÖŽ 4. (relativ la) energia radiant─â ╚Öi radia╚Ťii. ÔÖŽ 5. sta╚Ťie de emisie radio (din fr., engl., it. radio-; DEX, DN3)
r├ídio-pir├ít s. Post de radio clandestin ÔŚŐ ÔÇ×O nou─â sta╚Ťie de radio-pirat [...] va intra ├«n cur├ónd ├«n func╚Ťie ├«n larg.ÔÇŁ R.l. 1 X 66 p. 4 (din fr. radio-pirate; DMN 1966)
RECEPTOR RADIO parte component─â a unei instala╚Ťii de emisie-recep╚Ťie care capteaz─â semnalele radio, transform─â ╚Öi extrage informa╚Ťiile transmise pentru a putea fi redate ├«n form─â acustic─â sau vizual─â. Receptorul radio selec╚Ťioneaz─â semnalul at├ót din multitudinea de semnale ╚Öi zgomote din anten─â, transform─â tensiunea modulat─â din ├«nalt─â ├«n joas─â frecven╚Ť─â (video) ╚Öi amplific─â semnalul primit p├ón─â la nivelul func╚Ťion─ârii normale a aparatului final. Receptoarele radio profesionale sunt destinate rezolv─ârii unor probleme tehnice speciale (radiocomunica╚Ťie, radioloca╚Ťie, radionaviga╚Ťie etc.)Receptorul radio are urm─âtoarele caracteristici principale: gama de unde, variaz─â de la unde miriametrice ╚Öi kilometrice la unde milimetrice ╚Öi optice ╚Öi de la receptoare radio cu mai multe game de unde (radiocomunica╚Ťii) la receptoare radio cu frecven╚Ťe fixe (radioloca╚Ťie) ╚Öi caracterul modula╚Ťiei (├«n amplitudine, ├«n frecven╚Ť─â, ├«n faz─â).
AGEN╚ÜIA ORIENT-RADIO (Rador), agen╚Ťie de pres─â din Rom├ónia, ├«nfiin╚Ťat─â ├«n iun. 1921. ├Än 1926 a devenit agen╚Ťia oficial─â a guvernului. ├Än 1949 ╚Öi-a ├«ncheiat activitatea.
ORCHESTRA NA╚ÜIONAL─é RADIO, ansamblu simfonic ├«nfiin╚Ťat, ├«n 1928, de M. Jora, cu scopul de a sus╚Ťine concerte simfonice publice, difuzate la radio ├«n direct. Una dintre primele orchestre radio din Europa. Prezint─â publicului partituri celebre ╚Öi prime audi╚Ťii, din crea╚Ťia universal─â ╚Öi rom├óneasc─â al─âturi de dirijori ╚Öi soli╚Öti de valoare. Realizeaz─â ├«nregistr─âri ╚Öi turnee.
RADI-, v. RADIO-. Ôľí ~estezie (v. -estezie), s. f., facultate de a percepe radia╚Ťiile electromagnetice; sin. radiestezie.
RADIO- ÔÇ×raz─â, radia╚Ťie, energie radiant─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. radius ÔÇ×raz─âÔÇŁ > fr. radio-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. radio-. Ôľí ~altimetru (v. alti-, v. -metru1), s. n., instrument de radioloca╚Ťie instalat─â la bordul unui avion, cu ajutorul c─âruia se determin─â altitudinea acestuia fa╚Ť─â de sol; ~astronomie (v. astro-, v. -nomie), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul corpurilor ╚Öi fenomenelor din spa╚Ťiul cosmic, prin recep╚Ťionarea ╚Öi interpretarea undelor electromagnetice provenite din univers; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., 1. Metod─â roentgenologic─â de verificare a prezen╚Ťei substan╚Ťelor radioactive ├«n glandele hormonale ale vie╚Ťuitoarelor. 2. Imagine ob╚Ťinut─â pe o pelicul─â radiografic─â dup─â injectarea ╚Öi localizarea selectiv─â ├«ntr-un organ sau ╚Ťesut a unui izotop radioactiv; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul biologic al interac╚Ťiunilor dintre energia radiant─â ╚Öi materia vie; ~biotic (v. -biotic), adj., relativ la efectele biologice ale radia╚Ťiilor; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., metod─â pentru studiul activit─â╚Ťii cardiace cu ajutorul substan╚Ťelor radioactive; ~chimografie (v. chimo-1, v. -grafie), s. f., ├«nregistrare a mi╚Öc─ârilor organelor interne pe un film radiografic; ~cinematografie (v. cinemato-, v. -grafie), s. f., metod─â de diagnostic const├«nd ├«n ├«nregistrarea pe pelicul─â cinematografic─â a imaginii radiografice a unui organ intern ├«n activitate; sin. cinefluorografie; ~cristalografie (v. cristalo-, v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â structura intern─â a substan╚Ťelor cristalizate, cu ajutorul radia╚Ťiilor; ~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., determinare a v├«rstei unei roci cu ajutorul unui element radioactiv; ~cronometru (v. crono-, v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea calit─â╚Ťii mijlocii a unui fascicul de radia╚Ťie eterogen─â; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â efectele radia╚Ťiilor naturale asupra asocia╚Ťiilor vegetale; ~estezie (v. -estezie), s. f., radiestezie*; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de efectele d─âun─âtoare ale radia╚Ťiilor ionizante; ~fon (v. -fon), s. n., instala╚Ťie de comunicare prin radiofonie; ~fonie (v. -fonie1), s. f., 1. s. f., Disciplin─â care studiaz─â sistemul de transmitere ╚Öi de recep╚Ťie a mesajelor prin unde electromagnetice. 2. s. f., Sistem special de transmisiune a mesajelor sonore, utiliz├«ndu-se propriet─â╚Ťii undelor electromagnetice; ~fonograf (v. fono-1, v. -graf), s. n., aparat de radio prev─âzut cu fonograf; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., realizare pe un cli╚Öeu fotografic a imaginii radiologice, cu ajutorul razelor X; ~gen (v. -gen1), adj., care emite raze X; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., ramur─â a geologiei care utilizeaz─â tehnica radioactivit─â╚Ťii; ~goniograf (v. gonio-, v. -graf), s. n., radiogoniometru ├«nregistrator; ~goniometrie (v. gonio-, v. -metrie1), s. n., procedeu special de determinare a unui radioemi╚Ť─âtor, pe baza undelor electromagnetice; ~goniometru (v. gonio-, v. -metru1), s. n., instala╚Ťie de radiorecep╚Ťie, utilizat─â ├«n radiogoniometrie, pentru determinarea direc╚Ťiei din care vine o emisiune; ~grafie (v. -grafie), s. f., ansamblu de procedee utilizate pentru realizarea unor fotografii ale interiorului corpului omenesc cu ajutorul razelor X sau al radia╚Ťiilor gamma; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., 1. Comunicare transmis─â prin radio. 2. Fotografie ob╚Ťinut─â cu ajutorul razelor X; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., instala╚Ťie tehnic─â pentru ├«nregistrarea unor imagini ale activit─â╚Ťii solare; ~histografie (v. histo-, v. -grafie), s. f., metod─â de studiere a distribu╚Ťiei topografice a unui radioizotop la nivelul celulei; ~izotop (v. izo-, v. -top), s. m., izotop radioactiv; ~liz─â (v. -liz─â), s. f., fenomen de transformare chimic─â, realizat─â ├«n urma ac╚Ťiunii unor radia╚Ťii izolante; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplin─â medical─â care se ocup─â cu examinarea corpului uman cu ajutorul razelor X ╚Öi cu utilizarea acestora ├«n diagnosticarea ╚Öi tratarea unor boli. 2. Studiu al radia╚Ťiilor ╚Öi al aplica╚Ťiilor lor; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., procedeu de diagnosticare const├«nd ├«n utilizarea radiologiei la m─âsurarea presiunii din interiorul unor organe anatomice; ~manometru (v. mano-, v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat ├«n radiomanometrie; ~metalografie (v. metalo-, v -grafie), s. f., parte a metalografiei care se ocup─â cu studiul structurii metalelor cu ajutorul razelor X; ~meteorograf (v. meteoro-, v. -graf), s. n., aparat ├«nregistrator al datelor atmosferice la diferite ├«n─âl╚Ťimi cu ajutorul unei radiosonde; ~meteorologie (v. meteoro-, v. -logie1), s. f., utilizare a mijloacelor radio ├«n vederea stabilirii prognozei meteorologice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnic─â de m─âsurare a fluxurilor de radia╚Ťii; ~metru (v. metru1), s. n., 1. Aparat utilizat pentru m─âsurarea presiunii exercitate de o radia╚Ťie sonor─â. 2. Instrument cu ajutorul c─âruia se pune ├«n eviden╚Ť─â efectul radiometric; ~micrometru (v. micro-, v. -metru1), s. n., instrument ├«ntrebuin╚Ťat la m─âsurarea fluxurilor slabe de energie radiant─â; ~mimetic (v. -mimetic), adj., (despre substan╚Ťe) cu ac╚Ťiune asem─ân─âtoare radia╚Ťiilor ionizante; ~necroz─â (v. -necroz─â), s. f., mortificare a unui ╚Ťesut produs─â de radia╚Ťii ionizante; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al efectelor patologice produse de radia╚Ťiile penetrante; ~pelvigrafie (v. pelvi-, v. -grafie), s. f., folosire a mijloacelor radiografice pentru m─âsurarea diametrului pelvian; ~pelvimetrie (v. pelvi-, v. -metrie1), s. f., aplicare a radiografiei la m─âsurarea diametrelor bazinului obstetrical; ~scopie (v. scopie), s. f., examinare vizual─â a imaginii pe care o formeaz─â pe un ecran fluorescent un corp opac, str─âb─âtut de razele X; ~stereografie (v. stereo-, s. -grafie), s. f., metod─â radiologic─â cu ajutorul c─âreia imaginea radiografic─â apare tridimensional─â; ~stereoscopie (v. stereo-, v. -scopie), s. f., tip de radioscopie care realizeaz─â o impresie de relief prin folosirea a dou─â surse de radia╚Ťie; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie1), s. f., sistem de comunica╚Ťie radiofonic─â ├«n ambele sensuri ├«ntre dou─â posturi ├«nzestrate fiecare cu aparate de emisie ╚Öi recep╚Ťie; ~telegrafie (v. tele-, v. -grafie), s. f., comunica╚Ťie telegrafic─â prin unde electromagnetice; ~telegram─â (v. tele-, v. -gram─â), s. f., telegram─â transmis─â prin radio; ~telemetrie (v. tele-, v. -metrie1), s. f., determinare a distan╚Ťei dintre un obiect ╚Öi un reper dat, folosind undele electromagnetice; ~telemetru (v. tele-, v. -metru1), s. n., aparat utilizat ├«n radiotelemetrie; ~telescop (v. tele-, v. -scop), s. n., instrument astronomic folosit la recep╚Ťionarea, m─âsurarea ╚Öi studierea radioundelor emise de corpurile cere╚Öti; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a radia╚Ťiilor ionizante ├«n scop terapeutic; ~tom (v. -tom), s. n., tomograf*.
radio tam-tam expr. (de╚Ť.) de╚Ťinut bine informat ├«n leg─âtur─â cu evenimentele din penitenciar.
radio-pirat, radiouri-pirat s. n. (pub.) post de radio clandestin.
Radio-╚Öan╚Ť expr. (peior.) 1. (├«n timpul r─âzboiului rece) Radio Europa Liber─â. 2. b├órf─â, zvon.

Radio dex online | sinonim

Radio definitie

Intrare: radio (s.n.)
radio 1 s.n. substantiv neutru adjectiv invariabil
  • silabisire: ra-di-o
Intrare: radio (elem. de comp.)
radio 2 pref. element de compunere prefix