radină definitie

10 definiții pentru radină

RÁDINĂ, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de rădăcini și de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se adună peștii. 3. Rețea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins pește. – Din sb., rus. redina.
RÁDINĂ, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de rădăcini și de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se adună peștii. 3. Rețea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins pește. – Din scr., rus. redina.
RÁDINĂ, radine, s. f. (Regional) 1. Împletitură, amestec de rădăcini și crengi de copaci care se rup din malul unei ape și plutesc pe apă sau rămîn prinse de mal. ♦ Loc așezat sub mal, cu rădăcini de arbori, unde se adună peștii; plavie, răgălie. Peștele stă întotdeauna la radină (Oltenia) sau la răgălie ori plavie (Argeș), adică stă ascuns între rădăcinile pomilor de pe mal. ANTIPA, P. 137. 2. Rețea cu ochiuri mari, care se montează la una sau la ambele părți ale setcilor de prins pește; sirec. [Rețelele] cu ochi rari se numesc radină... sau sirec. ANTIPA, P. 496.
rádină (reg.) s. f., g.-d. art. rádinei; pl. rádine
rádină s. f., g.-d. art. rádinei; pl. rádine
RÁDINĂ s. v. răgălie, sirec.
radine f. pl. cele două plăși laterale ale setcei. [Origină necunoscută].
rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)
răgălíe, răgățî́nă, sud. f., pl. ĭ (cp. cu vsl. rogatŭ, cornut). Buturugă saŭ rădăcină de salcie orĭ de alt copac adusă de rîŭ saŭ dezgropată de oamenĭ ca s’o întrebuințeze ca combustibil. – Și rádină.
radină s. v. RĂGĂLIE. SIREC.

radină dex

Intrare: radină
radină substantiv feminin