RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÉR, radiere, s. n. 1. Tip de fundație alcătuit dintr-un planșeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Căptușeală de beton, de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc., pentru a împiedica eroziunea, spălarea pământului de către ape și adâncirea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră așezată la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

RADIÉRĂ, radiere, s. f. Gumă de șters. [Pr.: -di-e-] – Din germ. Radier[gummi].

RADIÉRE2, radieri, s. f. (Jur.) Acțiunea de a radia2 și rezultatul ei; ștergere dintr-un registru a inscripției privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] – V. radia2.

RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia1.

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.

RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.

RADIÉR, radiere, s. n. 1. Tip de fundație alcătuit dintr-un planșeu de beton armat care se întinde de obicei sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Căptușeală de beton, de bolovani sau de pavele executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc., pentru a împiedica eroziunea, spălarea pământului de către ape și adâncirea albiei. 3. Boltă de beton sau de piatră așezată la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

RADIÉRĂ, radiere, s. f. Gumă de șters. [Pr.: -di-e-] – Din germ. Radier[gummi].

RADIÉRE2, radieri, s. f. (Jur.) Acțiunea de a radia2 și rezultatul ei; ștergere dintr-un registru a inscripției privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] – V. radia2.

RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia1.

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.

RADIÁ1, radiez, vb. I. Intranz. A emite radiații, raze de lumină sau de căldură, a răspîndi, a împrăștia lumină sau căldură. Toată ziua [pămîntul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. ◊ Tranz. Soarele radiază căldură. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, bucurie etc., a străluci de bucurie. Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ◊ Tranz. Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.

RADIÉR2, radiere, s. n. 1. Tip de fundație alcătuit dintr-un planșeu de beton armat care se întinde în toate direcțiile, sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Pavaj executat pe fundul albiei unei ape între picioarele unui pod, pentru a împiedica spălarea pămîntului de către ape. 3. Boltă de beton sau de piatră, așezată la baza unui tunel, între zidurile care susțin bolta tunelului. ♦ Placă de beton așezată înclinat la baza galeriei unui tunel, pentru a împiedica infiltrarea apei în galerie și pentru a ușura scurgerea apelor din tunel. – Pronunțat: -di-er.

RADIÉR1 s. n. v. radieră.

RADIÉRĂ, radiere, s. f. Gumă cu care se poate șterge urma lăsată de un creion pe o hîrtie. – Pronunțat: -di-e-. – Variantă: radiér (GALAN, Z. R. 293) s. n.

RADIÉRE2, radieri, s. f. (Jur.) Acțiunea de a radia2; ștergere (dintr-un registru, dintr-o listă). Radierea unei ipoteci.

RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. Căldura se propagă prin conductibilitate și prin radiere. – Pronunțat: -di-e-.

radiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiáză, 1 pl. radiém (-di-em); conj. prez. 3 să radiéze; ger. radiínd (-di-ind)

radiér (fundație de beton) (-di-er) s. n., pl. radiére

radiéră (gumă de șters) (-di-e-) s. f., g.-d. art. radiérei; pl. radiére

radiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri

radiá (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. și pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)

radiér s. n. (sil. -di-er), pl. radiére

radiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. radiérei; pl. radiére

radiére (radiație, ștergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri

RADIÁ vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)

RADIÉRĂ s. v. gumă.

RADIÉRE s. 1. v. radiație. 2. v. degajare.

RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].

RADIÉR s.n. 1. Element de construcție format de obicei dintr-un planșeu de beton armat, care se întinde în toate direcțiile sub întreaga construcție pe care o susține. 2. v. radieră (2) s.f. / < fr. radier].

RADIÉRĂ1 s.f. Gumă de șters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radière, cf. germ. Radier(gummi)].

RADIÉRĂ2 s.f. Gravură în apă tare. [Cf. germ. Radierung].

RADIÉRE s.f. Faptul, acțiunea de a radia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].

RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier)

RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)

radiér s. n. 1. Planșeu de beton armat, care se întinde în toate direcțiile sub întreaga construcție pe care o susține. 2. Căptușeală de beton, bolovani sau pavele, executată pe fundul albiei unei ape, între picioarele unui pod etc. împotriva eroziunii. 3. Boltă de beton sau de piatră la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementează debitul de apă necesar plutăritului la ieșirea dintr-un baraj. (< fr. radier)

RADIÉRĂ1 s. f. gumă de șters. (< germ. Radier /gummi/)

RADIÉRĂ2 s. f. gravură în apă tare. (după germ. Radierung)

A RADIÁ2 ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripții etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidență. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A RADIÁ1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier

RADIÉR ~e n. arhit. 1) Planșeu din beton armat care servește ca fundație pentru o construcție. 2) Căptușeală de beton sau de piatră executată pe fundul albiei unei ape pentru a evita eroziunea. [Sil. -di-er] /<fr. radier

RADIÉRĂ ~e f. Obiect mic, constând dintr-o placă mică de cauciuc, de diferite forme și culori, folosit la ștergerea celor scrise pe hârtie; gumă. [Sil. -di-e-] /<germ. Radier

radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.

radiare f. 1. acțiunea de a radia: radiarea unui nume dintr’o listă, radiarea unei ipoteci; 2. emisiune de raze luminoase: radiare solară; fig. bucurie foarte vie.

radiér și radír n., pl. e (germ. radiergummi, gumă de ras, de șters). Mold. Barb. Gumă (de șters ce s’a scris).

2) *radiéz v. tr. (fr. radier, din radiation, răzuire, radere; mlat. radiare, a răzui. a șterge). Rar. Rad, răzuĭesc, șterg un cuvînt (un nume) dintr’o listă.

1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința.

RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)

RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.)

RADIERĂ s. gumă, (fam.) rașpă. (Șterge un cuvînt scris, cu ~.)

RADIERE s. 1. radiație. (Proces de ~ corpusculară.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emanație, producere. (~ de căldură.)