Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

RADI├ü2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A ╚Öterge dintr-un registru, a scoate din eviden╚Ť─â, a face opera╚Ťia de radiere. [Pr.: di-a] ÔÇô Din fr. radier.
RADI├ü1, radiez, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. (La pers. 3) A emite, a ├«mpr─â╚Ötia raze de lumin─â, de c─âldur─â, unde sonore sau fascicule de particule radial, ├«n toate direc╚Ťiile. 2. Intranz. Fig. A avea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â fericire, bucurie etc.; a fi vesel, sur├óz─âtor, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din lat. radiare, fr. radier.
RADI├ëR, radiere, s. n. 1. Tip de funda╚Ťie alc─âtuit dintr-un plan╚Öeu de beton armat care se ├«ntinde de obicei sub ├«ntreaga construc╚Ťie pe care o sus╚Ťine. 2. C─âptu╚Öeal─â de beton, de bolovani sau de pavele executat─â pe fundul albiei unei ape, ├«ntre picioarele unui pod etc., pentru a ├«mpiedica eroziunea, sp─âlarea p─âm├óntului de c─âtre ape ╚Öi ad├óncirea albiei. 3. Bolt─â de beton sau de piatr─â a╚Öezat─â la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] ÔÇô Din fr. radier.
RADI├ëR─é, radiere, s. f. Gum─â de ╚Öters. [Pr.: -di-e-] ÔÇô Din germ. Radier[gummi].
RADI├ëRE2, radieri, s. f. (Jur.) Ac╚Ťiunea de a radia2 ╚Öi rezultatul ei; ╚Ötergere dintr-un registru a inscrip╚Ťiei privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. radia2.
RADI├ëRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radia╚Ťie. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. radia1.
RADI├ü2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A ╚Öterge dintr-un registru, a scoate din eviden╚Ť─â, a face opera╚Ťia de radiere. [Pr.: di-a] ÔÇô Din fr. radier.
RADI├ü1, radiez, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. (La pers. 3) A emite, a ├«mpr─â╚Ötia raze de lumin─â, de c─âldur─â, unde sonore sau fascicule de particule radial, ├«n toate direc╚Ťiile. 2. Intranz. Fig. A avea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â fericire, bucurie etc.; a fi vesel, sur├óz─âtor, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din lat. radiare, fr. radier.
RADI├ëR, radiere, s. n. 1. Tip de funda╚Ťie alc─âtuit dintr-un plan╚Öeu de beton armat care se ├«ntinde de obicei sub ├«ntreaga construc╚Ťie pe care o sus╚Ťine. 2. C─âptu╚Öeal─â de beton, de bolovani sau de pavele executat─â pe fundul albiei unei ape, ├«ntre picioarele unui pod etc., pentru a ├«mpiedica eroziunea, sp─âlarea p─âm├óntului de c─âtre ape ╚Öi ad├óncirea albiei. 3. Bolt─â de beton sau de piatr─â a╚Öezat─â la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] ÔÇô Din fr. radier.
RADI├ëR─é, radiere, s. f. Gum─â de ╚Öters. [Pr.: -di-e-] ÔÇô Din germ. Radier[gummi].
RADI├ëRE2, radieri, s. f. (Jur.) Ac╚Ťiunea de a radia2 ╚Öi rezultatul ei; ╚Ötergere dintr-un registru a inscrip╚Ťiei privitoare la anumite acte sau drepturi. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. radia2.
RADI├ëRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radia╚Ťie. [Pr.: -di-e-] ÔÇô V. radia1.
RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.
RADI├ü1, radiez, vb. I. Intranz. A emite radia╚Ťii, raze de lumin─â sau de c─âldur─â, a r─âsp├«ndi, a ├«mpr─â╚Ötia lumin─â sau c─âldur─â. Toat─â ziua [p─âm├«ntul] supsese dogoare ╚Öi acum radia molcom ├«n ├«ntuneric. DUMITRIU, N. 262. ÔŚŐ Tranz. Soarele radiaz─â c─âldur─â. ÔÖŽ Fig. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A avea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â o stare de fericire, bucurie etc., a str─âluci de bucurie. Frusinica era numai ochi ╚Öi z├«mbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ÔŚŐ Tranz. Avea darul de a citi g├«ndurile ├«n ochii oamenilor ╚Öi radia, cu sur├«sul ei pur, numai bun─âtate ╚Öi simpatie. BART, E. 376.
RADI├ëR2, radiere, s. n. 1. Tip de funda╚Ťie alc─âtuit dintr-un plan╚Öeu de beton armat care se ├«ntinde ├«n toate direc╚Ťiile, sub ├«ntreaga construc╚Ťie pe care o sus╚Ťine. 2. Pavaj executat pe fundul albiei unei ape ├«ntre picioarele unui pod, pentru a ├«mpiedica sp─âlarea p─âm├«ntului de c─âtre ape. 3. Bolt─â de beton sau de piatr─â, a╚Öezat─â la baza unui tunel, ├«ntre zidurile care sus╚Ťin bolta tunelului. ÔÖŽ Plac─â de beton a╚Öezat─â ├«nclinat la baza galeriei unui tunel, pentru a ├«mpiedica infiltrarea apei ├«n galerie ╚Öi pentru a u╚Öura scurgerea apelor din tunel. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-er.
RADIÉR1 s. n. v. radieră.
RADI├ëR─é, radiere, s. f. Gum─â cu care se poate ╚Öterge urma l─âsat─â de un creion pe o h├«rtie. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-e-. ÔÇô Variant─â: radi├ęr (GALAN, Z. R. 293) s. n.
RADI├ëRE2, radieri, s. f. (Jur.) Ac╚Ťiunea de a radia2; ╚Ötergere (dintr-un registru, dintr-o list─â). Radierea unei ipoteci.
RADI├ëRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radia╚Ťie. C─âldura se propag─â prin conductibilitate ╚Öi prin radiere. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-e-.
radi├í (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radi├íz─â, 1 pl. radi├ęm (-di-em); conj. prez. 3 s─â radi├ęze; ger. radi├şnd (-di-ind)
radi├ęr (funda╚Ťie de beton) (-di-er) s. n., pl. radi├ęre
radi├ęr─â (gum─â de ╚Öters) (-di-e-) s. f., g.-d. art. radi├ęrei; pl. radi├ęre
radi├ęre (-di-e-) s. f., g.-d. art. radi├ęrii; pl. radi├ęri
radi├í (a emite raze, a scoate din eviden╚Ť─â) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. radi├íz─â, 1 pl. radi├ęm (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. radi├ęze; ger. radi├şnd (sil. -di-ind)
radi├ęr s. n. (sil. -di-er), pl. radi├ęre
radi├ęr─â s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. radi├ęrei; pl. radi├ęre
radi├ęre (radia╚Ťie, ╚Ötergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radi├ęrii; pl. radi├ęri
RADI├ü vb. a ╚Öterge. (A ~ dintr-o eviden╚Ť─â.)
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
RADIÉRĂ s. v. gumă.
RADI├ëRE s. 1. v. radia╚Ťie. 2. v. degajare.
RADI├ü vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de c─âldur─â, de lumin─â); a ├«mpr─â╚Ötia (c─âldur─â sau lumin─â). ÔÖŽ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, sur├óz─âtor; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A ╚Öterge (de pe o list─â), a scoate din eviden╚Ť─â. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
RADI├ëR s.n. 1. Element de construc╚Ťie format de obicei dintr-un plan╚Öeu de beton armat, care se ├«ntinde ├«n toate direc╚Ťiile sub ├«ntreaga construc╚Ťie pe care o sus╚Ťine. 2. v. radier─â (2) s.f. / < fr. radier].
RADI├ëR─é1 s.f. Gum─â de ╚Öters. [Pron. -di-e-, pl. -re, var. radier (2) s.n. / < fr. radi├Ęre, cf. germ. Radier(gummi)].
RADIÉRĂ2 s.f. Gravură în apă tare. [Cf. germ. Radierung].
RADI├ëRE s.f. Faptul, ac╚Ťiunea de a radia ╚Öi rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].
RADI├ü2 vb. tr. a ╚Öterge de pe o list─â, a scoate din eviden╚Ť─â. (< fr. radier)
RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
radi├ęr s. n. 1. Plan╚Öeu de beton armat, care se ├«ntinde ├«n toate direc╚Ťiile sub ├«ntreaga construc╚Ťie pe care o sus╚Ťine. 2. C─âptu╚Öeal─â de beton, bolovani sau pavele, executat─â pe fundul albiei unei ape, ├«ntre picioarele unui pod etc. ├«mpotriva eroziunii. 3. Bolt─â de beton sau de piatr─â la baza unui tunel. ÔŚŐ Canal care reglementeaz─â debitul de ap─â necesar plut─âritului la ie╚Öirea dintr-un baraj. (< fr. radier)
RADIÉRĂ1 s. f. gumă de șters. (< germ. Radier /gummi/)
RADIÉRĂ2 s. f. gravură în apă tare. (după germ. Radierung)
A RADI├ü2 ~├ęz tranz. jur. (cuvinte, inscrip╚Ťii etc.) A face s─â dispar─â (dintr-un registru, dintr-o list─â), roz├ónd cu o radier─â sau t─âind cu o linie. ~ dintr-o eviden╚Ť─â. [Sil. -di-a] /<fr. radier
A RADI├ü1 ~├ęz 1. tranz. (raze de lumin─â sau de c─âldur─â, unde sonore, elemente etc.) A ├«mpr─â╚Ötia ├«n toate direc╚Ťiile; a ├«mpr─â╚Ötia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fa╚Ťa lor) A exprima ├«nc├óntare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
RADI├ëR ~e n. arhit. 1) Plan╚Öeu din beton armat care serve╚Öte ca funda╚Ťie pentru o construc╚Ťie. 2) C─âptu╚Öeal─â de beton sau de piatr─â executat─â pe fundul albiei unei ape pentru a evita eroziunea. [Sil. -di-er] /<fr. radier
RADIÉRĂ ~e f. Obiect mic, constând dintr-o placă mică de cauciuc, de diferite forme și culori, folosit la ștergerea celor scrise pe hârtie; gumă. [Sil. -di-e-] /<germ. Radier
radi├á v. 1. a ╚Öterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desfiin╚Ťa: a radia o ipotec─â; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.
radiare f. 1. ac╚Ťiunea de a radia: radiarea unui nume dintrÔÇÖo list─â, radiarea unei ipoteci; 2. emisiune de raze luminoase: radiare solar─â; fig. bucurie foarte vie.
radi├ęr ╚Öi rad├şr n., pl. e (germ. radiergummi, gum─â de ras, de ╚Öters). Mold. Barb. Gum─â (de ╚Öters ce sÔÇÖa scris).
2) *radi├ęz v. tr. (fr. radier, din radiation, r─âzuire, radere; mlat. radiare, a r─âzui. a ╚Öterge). Rar. Rad, r─âzu─şesc, ╚Öterg un cuv├«nt (un nume) dintrÔÇÖo list─â.
1) *radi├ęz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, raz─â. V. iradiez, deraz). Emit raze, str─âlucesc: soarele radiaz─â. Fig. Am pe fa╚Ť─â expresiunea bucurii─ş: fa╚Ťa ├«─ş radia de bucurie. M─â ├«mpr─â╚Öti─ş lumin├«nd: din universit─â╚Ť─ş radiaz─â ╚Ötiin╚Ťa.
RADIA vb. a ╚Öterge. (A ~ dintr-o eviden╚Ť─â.)
RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O surs─â care ~ c─âldur─â.) 2. (reg.) a r─âza. (Un astru care ~.)
RADIER─é s. gum─â, (fam.) ra╚Öp─â. (╚śterge un cuv├«nt scris, cu ~.)
RADIERE s. 1. radia╚Ťie. (Proces de ~ corpuscular─â.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emana╚Ťie, producere. (~ de c─âldur─â.)

Radiere dex online | sinonim

Radiere definitie

Intrare: radia (șterge)
radia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: ra-di-a
Intrare: radia (emite)
radia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: ra-di-a
Intrare: radiere (ștergere)
radiere substantiv feminin
  • silabisire: ra-di-e-re
Intrare: radiere (radia╚Ťie)
radiere substantiv feminin
  • silabisire: ra-di-e-re
Intrare: radier
radier substantiv neutru
  • silabisire: ra-di-er
Intrare: radier─â
radier─â substantiv feminin
  • silabisire: -di-e-