radicivor definitie

8 definiții pentru radicivor

RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.
radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. radicivóră, pl. radicivóre
radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre
RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].
RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)
RADICIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /<fr. radicivore
RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.

radicivor dex

Intrare: radicivor
radicivor adjectiv