radiciform definitie

8 definiții pentru radiciform

RADICIFÓRM, -Ă, radiciformi, -e, adj. (Bot.) Care are forma unei rădăcini. – Din fr. radiciforme.
RADICIFÓRM, -Ă, radiciformi, -e, adj. (Bot.) Care are forma unei rădăcini. – Din fr. radiciforme.
radicifórm adj. m., pl. radicifórmi; f. radicifórmă, pl. radicifórme
radicifórm adj. m., pl. radicifórmi; f. sg. radicifórmă, pl. radicifórme
RADICIFÓRM, -Ă adj. Care are forma unei rădăcini. [< fr. radiciforme, cf. lat. radix – rădăcină, forma – formă].
RADICIFÓRM, -Ă adj. de forma sau de natura unei rădăcini. (< fr. radiciforme)
RADICIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are forma unei rădăcini. /<fr. radiciforme
RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.

radiciform dex

Intrare: radiciform
radiciform adjectiv