RADICIFÓRM, -Ă, radiciformi, -e, adj. (Bot.) Care are forma unei rădăcini. – Din fr. radiciforme.

RADICIFÓRM, -Ă, radiciformi, -e, adj. (Bot.) Care are forma unei rădăcini. – Din fr. radiciforme.

radicifórm adj. m., pl. radicifórmi; f. radicifórmă, pl. radicifórme

radicifórm adj. m., pl. radicifórmi; f. sg. radicifórmă, pl. radicifórme

RADICIFÓRM, -Ă adj. Care are forma unei rădăcini. [< fr. radiciforme, cf. lat. radix – rădăcină, forma – formă].

RADICIFÓRM, -Ă adj. de forma sau de natura unei rădăcini. (< fr. radiciforme)

RADICIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are forma unei rădăcini. /<fr. radiciforme

RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.