radicicol definitie

4 definiții pentru radicicol

radicícol adj. m., pl. radicícoli; f. sg. radicícolă, pl. radicícole
RADICÍCOL, -Ă adj. 1. Care crește pe rădăcini. 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. [< fr. radicicole].
RADICÍCOL, -Ă adj. (despre organisme) care crește sau trăiește pe rădăcinile plantelor. (< fr. radicicole)
RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-. □ ~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.

radicicol dex

Intrare: radicicol
radicicol adjectiv