radicalizare definitie

14 definiții pentru radicalizare

RADICALIZÁ, radicalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină radical (I 2). – Radical + suf. -iza. Cf. germ. radikalisieren.
RADICALIZÁRE, radicalizări, s. f. Acțiunea de a (se) radicaliza și rezultatul ei. – V. radicaliza.
RADICALIZÁ, radicalizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină radical (I 2). – Radical + suf. -iza. Cf. germ. radikalisieren.
RADICALIZÁRE, radicalizări, s. f. Acțiunea de a (se) radicaliza și rezultatul ei. – V. radicaliza.
radicalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 radicalizeáză
*radicalizáre s. f., g.-d. art. radicalizắrii; pl. radicalizắri
radicalizá vb., ind. prez. 1 sg. radicalizéz, 3 sg. și pl. radicalizeáză
radicalizáre s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări
radicalizáre s. f., g.-d. art. radicalizării; pl. radicalizări
RADICALIZÁ vb. I. tr. A atrage pe cineva la o reformă democratică radicală; a revoluționa. [Cf. germ. radikalisieren].
RADICALIZÁRE s.f. Acțiunea de a radicaliza și rezultatul ei. [< radicaliza].
RADICALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni radical, intransigent; a revoluționa. (< fr. radicaliser, germ. radikalisieren)
A RADICALIZÁ ~éz tranz. A face să se radicalizeze. /radical + suf. ~iza
A SE RADICALIZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane sau despre grupări politice) A adopta o atitudine radicală; a deveni radical. /radical + suf. ~iza

radicalizare dex

Intrare: radicaliza
radicaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: radicalizare
radicalizare substantiv feminin