RADICÁȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication.

RADICÁȚIE s. f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. – Din fr. radication.

radicáție (-ți-e) s. f., art. radicáția (-ți-a), g.-d. radicáții, art. radicáției

radicáție s. f. (sil. -ți-e), art. radicáția (sil. -ți-a), g.-d. radicáții, art. radicáției

RADICÁȚIE s.f. Dispoziție a rădăcinilor unei plante. [Gen. -iei. / < fr. radication].

RADICÁȚIE s. f. mod de dispoziție și ramificare a rădăcinilor. (< fr. radication)

RADICÁȚIE f. Dispoziție a rădăcinii unei plante. /<fr. radication