Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru radian╚Ť─â

RADI├üN╚Ü─é, radian╚Ťe, s. f. M─ârime fotometric─â egal─â cu raportul dintre fluxul luminos total emis de suprafa╚Ťa unui corp ╚Öi aria acestei suprafe╚Ťe. [Pr.: -di-an-] ÔÇô Din fr. radiance.
RADI├üN╚Ü─é, radian╚Ťe, s. f. M─ârime fizic─â egal─â cu raportul dintre fluxul de lumin─â emis de suprafa╚Ťa unui corp ╚Öi aria acestei suprafe╚Ťe. [Pr.: -di-an-] ÔÇô Din fr. radiance.
RADI├üN╚Ü─é, radian╚Ťe, s. f. M─ârime egal─â cu raportul dintre fluxul de lumin─â emis de un izvor luminos ╚Öi aria suprafe╚Ťei emi╚Ť─âtoare a acelui izvor. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-an-.
radi├ín╚Ť─â (-di-an-) s. f., g.-d. art. radi├ín╚Ťei; pl. radi├ín╚Ťe
radi├ín╚Ť─â s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radi├ín╚Ťei; pl. radi├ín╚Ťe
RADI├üN╚Ü─é s. (FIZ.) emitan╚Ť─â. (~ este o m─ârime fotometric─â.)
RADI├üN╚Ü─é s.f. (Fiz.) M─ârime egal─â cu raportul dintre fluxul de lumin─â emis de un izvor luminos ╚Öi suprafa╚Ťa emi╚Ť─âtoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance].
RADI├üN╚Ü─é s. f. m─ârime egal─â cu raportul dintre fluxul de lumin─â emis de un izvor luminos ╚Öi aria emi╚Ť─âtoare a acestuia; emitan╚Ť─â. (< fr. radiance)
RADI├üN╚Ü─é ~e f. fiz. M─ârime fotometric─â egal─â cu raportul dintre fluxul luminos emis de suprafa╚Ťa unui corp ╚Öi aria acestei suprafe╚Ťe; emanan╚Ť─â. [Sil. -di-an-] /<fr. radiance
RADIAN╚Ü─é s. (FIZ.) emitan╚Ť─â. (~ este o m─ârime fotometric─â.)

Radian╚Ť─â dex online | sinonim

Radian╚Ť─â definitie

Intrare: radian╚Ť─â
radian╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: -di-an-