Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru radia╚Ťie

RADI├ü╚ÜIE, radia╚Ťii, s. f. Emisie de unde sonore, electromagnetice etc. sau de particule care se propag─â sub form─â de raze ├«n toate direc╚Ťiile; ansamblul particulelor emise de un corp; radiere. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. radiation.
RADI├ü╚ÜIE, radia╚Ťii, s. f. Emisie de unde sonore, electromagnetice etc. sau de particule care se propag─â sub form─â de raze ├«n toate direc╚Ťiile; ansamblul particulelor emise de un corp; radiere. [Pr.: -di-a-] ÔÇô Din fr. radiation.
RADI├ü╚ÜIE, radia╚Ťii, s. f. Und─â sonor─â sau electromagnetic─â; ansamblul particulelor emise de un corp.Radia╚Ťii electrice sau luminoase. ÔŚŐ Fig. Ladima sim╚Ťea... radia╚Ťia nev─âzut─â a m─ârii ├«n sporul de lumin─â peste miri╚Öti. CAMIL PETRESCU, N. 88. ÔÖŽ Radiere. Au fost puse la punct noi metode de protec╚Ťie ├«mpotriva radia╚Ťiilor calorice. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 486, 3/5.
radi├í╚Ťie (-di-a-╚Ťi-e) s. f., art. radi├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. radi├í╚Ťiei; pl. radi├í╚Ťii, art. radi├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
radi├í╚Ťie s. f. (sil. -di-a-╚Ťi-e), art. radi├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. radi├í╚Ťiei; pl. radi├í╚Ťii, art. radi├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
RADI├ü╚ÜIE s. 1. (FIZ.) radiere. (Proces de ~ corpuscular─â.) 2. (FIZ.) radia╚Ťie R├Ântgen v. raze X; radia╚Ťie X v. raze X. 3. v. raz─â.
RADI├ü╚ÜIE s.f. Radiere. ÔÖŽ Emisiune, r─âsp├óndire de unde sonore sau electromagnetice; raz─â. [Gen -iei, var. radia╚Ťiune s.f. / cf. fr. radiation, lat. radiatio].
RADI├ü╚ÜIE s. f. 1. emisiune ╚Öi propagare ├«n toate direc╚Ťiile a energiei sub form─â de unde acustice, calorice, electromagnetice etc.; emisiune a unui fascicul de particule. 2. element constitutiv al unei unde luminoase sau electromagnetice. (< fr. radiation, lat. radiatio)
RADIÁȚIE ~i f. 1) Emisiune de raze. 2) Ansamblu de unde sau de particule emise de un corp. [Sil. -di-a-] /<fr. radiation
1) *radia╚Ťi├║ne f. (lat. radiatio. V. iradia╚Ťiune). Radiere, emisiune de raze (luminoase or─ş calde).
2) *radia╚Ťi├║ne f. (d. radiez 2; fr. radiation). Barb. ╚śtergerea unu─ş cuv├«nt dintrÔÇÖo list─â.
RADIA╚ÜIE s. 1. radiere. (Proces de ~ corpuscular─â.) 2. (FIZ.) radia╚Ťie R├Ântgen = radia╚Ťie X, raze R├Ântgen, raze X; radia╚Ťie X = radia╚Ťie R├Ântgen, raze R├Ântgen, raze X. 3. raz─â. (~ solar─â.)
RADI├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. 1. Emisie de unde (sonore, electromagnetice etc.) sau de particule (r. alfa, r. beta etc.). Oricare r. realizeaz─â un transport de mas─â ╚Öi de energie, exercit─â o ap─âsare asupra corpurilor pe care cade ╚Öi poate produce numeroase efecte de natur─â fizic─â, chimic─â sau biologic─â. ÔŚŐ R. electromagnetic─â = c├ómp electromagnetic variabil ├«n timp ╚Öi ├«n spa╚Ťiu, care se propag─â sub form─â de unde transversale, cu viteza de c. 300.000 km/h ├«n vid; cele dou─â componente, electric─â ╚Öi magnetic─â, oscileaz─â ├«n plane perpendiculare, linia de intersec╚Ťie a cestora fiind ├«ns─â╚Öi direc╚Ťia de propagare. Bazele teoriei clasice a radia╚Ťiei electromagnetice au fost puse ├«n sec. 19 de M. Faraday ╚Öi J. Maxwell. Teoria cuantic─â a r. a ap─ârut ├«n 1900, fiind introdus─â de Max Planck. ÔŚŐ R. alfa = radia╚Ťie format─â din nuclee de heliu-4 cu masa de 4,00273 u. ╚Öi energia de leg─âtur─â egal─â cu 28,11 MeV, ÔŚŐ R. beta = radia╚Ťie format─â din electroni ╚Öi pozitroni emi╚Öi ├«n timpul dezintegr─ârii beta. ÔŚŐ R. canal = radia╚Ťie corpuscular─â compus─â din ionii pozitivi care au fost accelera╚Ťi ├«n c├ómpul electric intens al unei desc─ârc─âri electrice ╚Öi se propag─â ├«n spatele catodului perforat al unui tub de desc─ârcare. Descoperit─â ├«n 1886 de fizicianul german Eugen Goldstein (1850-1930). ÔŚŐ R. indus─â (radia╚Ťie stimulat─â) = proces de emitere a undelor electromagnetice de c─âtre atomi excitan╚Ťi ╚Öi alte sisteme cuantice sub ac╚Ťiunea unei radia╚Ťii exterioare (inductoare). Frecven╚Ťa, faza, polarizarea ╚Öi direc╚Ťia radia╚Ťiei emise ╚Ö ia celei inductoare coincid. ÔŚŐ R. ionizant─â = fluxuri de particule ╚Öi de cuante electromagnetice care interac╚Ťion├ónd cu mediul duce la ionizarea atomilor ╚Öi moleculelor lui. Ex.: razele Roentgen,razele gama, fluxurile de particule alfa, de electroni, pozitroni, protoni, neutroni. Poate avea efecte nocive asupra organismelor. ÔŚŐ R. optic─â = unde electromagnetice cu lungimea cuprins─â ├«ntre 1nm ╚Öi 1 mm. Pe l├óng─â lumina perceput─â de ochiul uman, include de asemenea radia╚Ťia IR ╚Öi cea UW. ÔŚŐ Radia╚Ťia solar─â = radia╚Ťia electromagnetic─â ╚Öi cea corpuscular─â a Soarelui. Radia╚Ťia electromagnetic─â const─â din unde ├«n diapazonul de la raze gama, p├ón─â la unde radio, cea corpuscular─â ÔÇô protoni ╚Öi electroni. ÔŚŐ R. terestr─â, radia╚Ťia termic─â (infraro╚Öie) a suprafe╚Ťei terestre, av├ónd lungimea de und─â cuprins─â ├«ntre 3 ╚Öi 80 mkm (micrometru.) ÔŚŐ R. termic─â, radia╚Ťie electromagnetic─â emis─â de o substan╚Ť─â aflat─â la o anumit─â temperatur─â pe seama energiei interne. Dac─â se afl─â ├«n echilibru termodinamic cu substan╚Ťa, se nume╚Öte r.t de echilibru, iar distribu╚Ťia energiei ├«n spectrul ei determinat─â de legea de radia╚Ťie Planck. Pentru r.t. este valabil─â legea de radia╚Ťie Kirchhoff. ÔŚŐ R. catodic─â, veche denumire (nu se mai folose╚Öte azi), pentru un flux de electroni ├«ntr-o incint─â vidat─â, emi╚Öi de catodul unui tub de desc─ârcare. Razele catodice pot fi observate prin fluorescen╚Ťa sticlei pe care cad electronii ├«ntr-un tub catodic. Descoperit─â de J. Pl├╝cker, ├«n 1859. ÔŚŐ R. de fond, radia╚Ťie ionizant─â de mic─â intensitate prezent─â la nivelul solului ╚Öi ├«n atmosfer─â, ca urmare a radia╚Ťiilor cosmice ╚Öi a radioactivit─â╚Ťii naturale a rocilor ╚Öi a solului. ÔŚŐ R. corpului negru, radia╚Ťia termic─â a corpului absolut negru. Este o radia╚Ťie de echilibru care nu depinde de natura materiei radiante ╚Öi este caracterizat─â numai de temperatura sa. ÔŚŐ R. gamma, radia╚Ťie electromagnetic─â cu lungimea de und─â ╬╗ ÔëĄ 1 ├ů, ├«n care se manifest─â propriet─â╚Ťile corpusculare ale luminii. Un fascicul de r. gamma este format din fotoni cu energie E = h¤ë ╚Öi impulsul p = h¤ë/c, cu ¤ë -pulsa╚Ťia. V. foton. R. cosmic─â v. cosmic. R. (sau raze) X vezi X. 2. R. adaptativ─â (BIOL.), evolu╚Ťie prin care de la o specie de baz─â se ajunge la o serie de forme diferite, adaptate la diverse surse de hran─â sau tipuri de habitate, ceea ce cu timpul duce la apari╚Ťia unor specii distincte. Sin. evolu╚Ťie divergent─â.

Radia╚Ťie dex online | sinonim

Radia╚Ťie definitie

Intrare: radia╚Ťie
radia╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -di-a-╚Ťi-e