Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru radia

RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.
RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.
RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, a scoate din evidență, a face operația de radiere. [Pr.: di-a] – Din fr. radier.
RADIÁ1, radiez, vb. I. 1. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A emite, a împrăștia raze de lumină, de căldură, unde sonore sau fascicule de particule radial, în toate direcțiile. 2. Intranz. Fig. A avea o înfățișare care reflectă fericire, bucurie etc.; a fi vesel, surâzător, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] – Din lat. radiare, fr. radier.
RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.
RADIÁ1, radiez, vb. I. Intranz. A emite radiații, raze de lumină sau de căldură, a răspîndi, a împrăștia lumină sau căldură. Toată ziua [pămîntul] supsese dogoare și acum radia molcom în întuneric. DUMITRIU, N. 262. ◊ Tranz. Soarele radiază căldură. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A avea o înfățișare care reflectă o stare de fericire, bucurie etc., a străluci de bucurie. Frusinica era numai ochi și zîmbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ◊ Tranz. Avea darul de a citi gîndurile în ochii oamenilor și radia, cu surîsul ei pur, numai bunătate și simpatie. BART, E. 376.
radiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radiáză, 1 pl. radiém (-di-em); conj. prez. 3 să radiéze; ger. radiínd (-di-ind)
radiá (a emite raze, a scoate din evidență) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radiéz, 3 sg. și pl. radiáză, 1 pl. radiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiéze; ger. radiínd (sil. -di-ind)
RADIÁ vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
RADIÁ vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de căldură, de lumină); a împrăștia (căldură sau lumină). ♦ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, surâzător; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A șterge (de pe o listă), a scoate din evidență. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
RADIÁ2 vb. tr. a șterge de pe o listă, a scoate din evidență. (< fr. radier)
RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
RÁDIE s. f. 1. ramificație a înotătoarelor la pești. 2. parte componentă a unei pene. (< lat. radia)
A RADIÁ2 ~éz tranz. jur. (cuvinte, inscripții etc.) A face să dispară (dintr-un registru, dintr-o listă), rozând cu o radieră sau tăind cu o linie. ~ dintr-o evidență. [Sil. -di-a] /<fr. radier
A RADIÁ1 ~éz 1. tranz. (raze de lumină sau de căldură, unde sonore, elemente etc.) A împrăștia în toate direcțiile; a împrăștia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fața lor) A exprima încântare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
radià v. 1. a șterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desființa: a radia o ipotecă; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.
2) *radiéz v. tr. (fr. radier, din radiation, răzuire, radere; mlat. radiare, a răzui. a șterge). Rar. Rad, răzuĭesc, șterg un cuvînt (un nume) dintr’o listă.
1) *radiéz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, rază. V. iradiez, deraz). Emit raze, strălucesc: soarele radiază. Fig. Am pe față expresiunea bucuriiĭ: fața îĭ radia de bucurie. Mă împrăștiĭ luminînd: din universitățĭ radiază știința.
RADIA vb. a șterge. (A ~ dintr-o evidență.)
RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O sursă care ~ căldură.) 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.)
Răd/ia, -icescu, -ici, -iciul, -ilă, -inești, -iniță, -ișor, -iță, -ivoe v. Radu III 9 – 16.

Radia dex online | sinonim

Radia definitie

Intrare: radia (șterge)
radia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: ra-di-a
Intrare: radia (emite)
radia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: ra-di-a
Intrare: radie
radie
Intrare: Rădia
Rădia