Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru radia

RADI├ü2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A ╚Öterge dintr-un registru, a scoate din eviden╚Ť─â, a face opera╚Ťia de radiere. [Pr.: di-a] ÔÇô Din fr. radier.
RADI├ü1, radiez, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. (La pers. 3) A emite, a ├«mpr─â╚Ötia raze de lumin─â, de c─âldur─â, unde sonore sau fascicule de particule radial, ├«n toate direc╚Ťiile. 2. Intranz. Fig. A avea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â fericire, bucurie etc.; a fi vesel, sur├óz─âtor, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din lat. radiare, fr. radier.
RADI├ü2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A ╚Öterge dintr-un registru, a scoate din eviden╚Ť─â, a face opera╚Ťia de radiere. [Pr.: di-a] ÔÇô Din fr. radier.
RADI├ü1, radiez, vb. I. 1. Intranz. ╚Öi tranz. (La pers. 3) A emite, a ├«mpr─â╚Ötia raze de lumin─â, de c─âldur─â, unde sonore sau fascicule de particule radial, ├«n toate direc╚Ťiile. 2. Intranz. Fig. A avea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â fericire, bucurie etc.; a fi vesel, sur├óz─âtor, bine dispus, jovial. [Pr.: -di-a] ÔÇô Din lat. radiare, fr. radier.
RADIÁ2, radiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A șterge dintr-un registru, dintr-o listă etc. A radia o ipotecă.
RADI├ü1, radiez, vb. I. Intranz. A emite radia╚Ťii, raze de lumin─â sau de c─âldur─â, a r─âsp├«ndi, a ├«mpr─â╚Ötia lumin─â sau c─âldur─â. Toat─â ziua [p─âm├«ntul] supsese dogoare ╚Öi acum radia molcom ├«n ├«ntuneric. DUMITRIU, N. 262. ÔŚŐ Tranz. Soarele radiaz─â c─âldur─â. ÔÖŽ Fig. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) A avea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare care reflect─â o stare de fericire, bucurie etc., a str─âluci de bucurie. Frusinica era numai ochi ╚Öi z├«mbet, radia de fericire. MIHALE, O. 502. ÔŚŐ Tranz. Avea darul de a citi g├«ndurile ├«n ochii oamenilor ╚Öi radia, cu sur├«sul ei pur, numai bun─âtate ╚Öi simpatie. BART, E. 376.
radi├í (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 radi├íz─â, 1 pl. radi├ęm (-di-em); conj. prez. 3 s─â radi├ęze; ger. radi├şnd (-di-ind)
radi├í (a emite raze, a scoate din eviden╚Ť─â) vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. radi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. radi├íz─â, 1 pl. radi├ęm (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. radi├ęze; ger. radi├şnd (sil. -di-ind)
RADI├ü vb. a ╚Öterge. (A ~ dintr-o eviden╚Ť─â.)
RADIÁ vb. 1. v. degaja. 2. (reg.) a răza. (Un astru care ~.) 3. (livr.) a exulta. (A ~ de fericire.)
RADI├ü vb. I. 1. intr., tr. A emite raze (de c─âldur─â, de lumin─â); a ├«mpr─â╚Ötia (c─âldur─â sau lumin─â). ÔÖŽ intr. (Fig.) A fi foarte vesel, sur├óz─âtor; a reflecta bucurie, fericire. 2. tr. A ╚Öterge (de pe o list─â), a scoate din eviden╚Ť─â. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. radier, it., lat. radiare].
RADI├ü2 vb. tr. a ╚Öterge de pe o list─â, a scoate din eviden╚Ť─â. (< fr. radier)
RADIÁ1 vb. I. intr., tr. a emite, a împrăștia radial. II. intr. (fig.) a reflecta bucurie, fericire, a fi foarte vesel, surâzător. (< fr. radier, lat. radiare)
R├üDIE s. f. 1. ramifica╚Ťie a ├«not─âtoarelor la pe╚Öti. 2. parte component─â a unei pene. (< lat. radia)
A RADI├ü2 ~├ęz tranz. jur. (cuvinte, inscrip╚Ťii etc.) A face s─â dispar─â (dintr-un registru, dintr-o list─â), roz├ónd cu o radier─â sau t─âind cu o linie. ~ dintr-o eviden╚Ť─â. [Sil. -di-a] /<fr. radier
A RADI├ü1 ~├ęz 1. tranz. (raze de lumin─â sau de c─âldur─â, unde sonore, elemente etc.) A ├«mpr─â╚Ötia ├«n toate direc╚Ťiile; a ├«mpr─â╚Ötia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fa╚Ťa lor) A exprima ├«nc├óntare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
radi├á v. 1. a ╚Öterge, a suprima: a radia un nume; 2. Jur. a. desfiin╚Ťa: a radia o ipotec─â; 3. a emite raze luminoase; 4. fig. a exprima o bucurie foarte mare.
2) *radi├ęz v. tr. (fr. radier, din radiation, r─âzuire, radere; mlat. radiare, a r─âzui. a ╚Öterge). Rar. Rad, r─âzu─şesc, ╚Öterg un cuv├«nt (un nume) dintrÔÇÖo list─â.
1) *radi├ęz v. intr. (lat. radiare, a emite raze, d. radius, raz─â. V. iradiez, deraz). Emit raze, str─âlucesc: soarele radiaz─â. Fig. Am pe fa╚Ť─â expresiunea bucurii─ş: fa╚Ťa ├«─ş radia de bucurie. M─â ├«mpr─â╚Öti─ş lumin├«nd: din universit─â╚Ť─ş radiaz─â ╚Ötiin╚Ťa.
RADIA vb. a ╚Öterge. (A ~ dintr-o eviden╚Ť─â.)
RADIA vb. 1. a degaja, a dezvolta, a emana, a emite, a produce. (O surs─â care ~ c─âldur─â.) 2. (reg.) a r─âza. (Un astru care ~.)
R─âd/ia, -icescu, -ici, -iciul, -il─â, -ine╚Öti, -ini╚Ť─â, -i╚Öor, -i╚Ť─â, -ivoe v. Radu III 9 ÔÇô 16.

Radia dex online | sinonim

Radia definitie

Intrare: radia (șterge)
radia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: ra-di-a
Intrare: radia (emite)
radia conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: ra-di-a
Intrare: radie
radie
Intrare: R─âdia
R─âdia